Gheorghe TRUȚĂ vă prezintă / 9 sau Fly, Robin, Fly (IX)

Gheorghe TRUȚĂ vă prezintă / 9 sau Fly, Robin, Fly (IX)

Timp de citire: 7 minute

 piesă-dezbatere despre condiția tinerilor în Lume –

(urmare din numărul trecut)

DOMNUL GEO: Toată viața. Mi-am iubit părinții, frații, țara… oricât ar suna de vetust… oamenii de lângă mine, dar și de pe gogoloiul pământesc… Și vine firesc întrebarea: E de folos pentru ființa noastră, trestie în bătaia vântului… pan-iubirea asta molipsitoare, boală fără leac… pentru aproapele nostru, pentru Lumină, copii, firul de iarbă și un crâng înflorit?

Discuții.

AMÂNDOUĂ: Îi iubiți și pe țipătorii din beci?!

DOMNUL GEO: Iartă-i Doamne că nu știu ce fac! Iubirea mea e un răspuns al iubirii lui Dumnezeu, care ne iubește pe toți, fără deosebire de gând și simțire. Dar… în primul rând îmi iubesc pe cei de lângă mine, familia… motiv pentru care, după ce am stat o viață în Vale… m-am așezat pe malul Someșului, ca să-mi ajut copila să-și crească în iubire copiii… nepoții mei… Însă  n-am uitat să iubesc tot ce a trecut pe lângă mine… profesia mea… Literatura… și Matematica…

TYBY: Nu mai face apologia iubirii dezinteresate pentru Univers și coana Mate… Mi-ai meditat doi unchi și trei mătuși… și pe tata… la care-i intrase-n cap să se facă pompier la patruj de ani… numai că trebuia să dea un examen din Matematici. A făcut meditație cu tine vreo nouă luni… timp în care l-ai făcut să priceapă, pe doi poli ora… că un triunghi echilateral are zero unghiuri drepte…

DOMNUL GEO: Și… a intrat?! Că… din câteva mii de elevi pe care i-am pregătit la viața mea… nouă zeci și nouă la sută au reușit la examene!

TYBY: Erai dat dracu, am auzit… și ți se dusese vestea și dincolo de Marea Moartă! Ai făcut totul din pur interes pecuniar. Așa cum zidarul nu înalță o casă din iubire de mistrie și ambient, ci din interes pentru banii proprietarului… doctorul nu moare de grija bolnavului adus pe targă… ci doar pentru leafa de la stat și șpaga aferentă. Totul e interes meschin, dragă profesore și scriitor de vagoane… Și piesele… nu le-ai scris din iubire pentru spectatori sau pentru coana Literatură, ci tot din drag de arginți. Crezi că Arhimede și-a scrijelit cercurile pe nisip… doar pentru că leșina sub vraja Geometriei?! Blândul Napoleon ar fi lăsat-o între perinile cu puf de egretă pe suava Josefina și ar fi vrut să treacă prin foc și sabie roșia stepă rusă… ca să salveze de la exterminare pinguinii albaștri de la Pol? Suavii yanchei, stăpânii lumilor de azi, și-ar fi tocit sandalele în nisipurile orientale… nu de dragul aurului negru, cu care roysurile ară șoselele Lumii, ci ca să salveze bursucul argintiu din cocotierii roz?! Planetele se învârt în jurul sorilor strălucitori doar ca bunul Dumnezeu să aibă electricitate pe gratis? Și eu m-am pus în poala coanei Mate… nu dintr-o nestinsă iubire pentru cerceii dumneaei de derivate și matrici, ci din pur interes: după ce am fost nevoit să pun călușitul în cui… care, și el… nu era decât un mod de a ieși dincolo de porțile ferecate ale închisorii de sub Parâng… trebuia să găsesc ceva care să mă ajute să evadez, din nou. Și… evadez… deocamdată pe segmente… o săptămână… nouă… la o olimpiadă la Paris, alta la Cairo… Ies… respir câteva zile… săptămâni… după care mă reîntorc în cușca cu gratii de cărbune… Dar visul meu e să evadez definitiv… Și se va întâmpla… vă asigur!

AMÂNDOUĂ: Și… noi?!

TYBY: Voi nu intrați în limitele iubirii mele. Iar iubirile voastre, curând vor rămâne în urmă ca două gări pustii. În concluzie, silfide ce ați avut nenorocul să vă nașteți și să creșteți până la venerabila vârstă de nouă plus șase anișori: așa-zisa voastră iubire nu e decât un reflex al unei disperări tacite… sperând să vă agățați ca peștele de ac de silueta mea de statuie!

AMÂNDOUĂ: N-o să mori niciodată de modestie!

TYBY: Însă… înainte ca trupul inept să mi se topească în neantul nimicului tutelar, îmi voi salva sufletul. Ceea ce ar trebui să faceți și voi!

GIGI: Înainte de a ne salva sufletul… trebuie să ni-l cântărim!

TYBY: Sufletul… are greutate, dragă Pytya?!

GIGI: Are. Unchiul Gelu era bolnav… stătea la noi, nu mai avea pe nimeni… Și când a simțit că i se apropie ceasul, ne-a spus: ”Vreau să-mi cântăriți trupul!” Ne-am mirat… dar cum zicea tata, ultima dorință unui om pe patul de moarte e sfântă… i-am respectat porunca.

DELI: După câteva zile, când și-a simțit sfârșitul… a zis: ”Înaine să-mi puneți trupul în groapă… să mi-l cântăriți! Și… să faceți diferența… ca să vedeți dacă am avut suflet!”

GIGI: Și așa a fost: diferența dintre trupul viu și cel mort al unchiului a fost de fix nouă ocale!  Așadar… ca să ne salvăm sufletul… trebuie mai întâi să-l cântărim…

AMÂNDOUĂ: … ca să vedem dacă e… și abia apoi să încercăm să ni le salvăm!

TYBY: N-aveți vreme de cântăriri… Trebuie să încercați să vi le salvați… presupunând că le aveți! Or… asta nu se poate decât zburând. Părăsind cușca voastră de carne, întinzînd aripile… ca Icar…

AMÂNDOUĂ: După câte știm… Icar… s-a cam prăbușit…

TYBY: … dar și-a salvat sufletul! Așa cum povesteam… eu am încercat: mi-am defăcut aripile…

AMÂNDOUĂ: Și… ai zburat?!

TYBY: Nu mi-am rupt decât o mână, un picior și mi-au zburat trei dinți din față de Marin Sorescu. Noroc că erau de lapte… Dar atunci am învățat că dacă vrei să zbori… zbori! Cum zicea mă-ta voastră: ”Fly, Robin, Fly!”

DELI: Ne îndemni să ne rupem dinții, ca proastele…

GIGI: Mi-aș rupe orice… numai dinții… ba: mama a vândut două capre și-un ied, ca doamna doctor să-mi schimbe măseaua de minte…

TIBI: … ce se vede că n-o mai ai! Dar, fetele tati, v-am expus aici, ca un specialist ce sunt, principiile zborului, însă nu garantează nimeni că, dacă întinzi aripile în sus, o să pornești… tot în sus. De regulă… dacă nu ești avion, ceea ce e cazul vostru… pornești în zbor spre sus… dar, invariabil, ajungi jos. Doar că, în cazul vostru, să porniți pedestru, în jos, pe scările astea ca dinții de babă virgină… nu vă sfătuiesc, ca un frate mai mare… plus că v-am fost și iubit… Însă… ca un suflet iubitor de oameni și preocupat de soarta umană… vreau să-mi reiterez dorința de a vă ajuta ca în lumea asta turbată să vă fie frig vara și cald iarna. Așa că, frumoasele tatii, ascultați ce vă spune prâslea cel voinic și merele de aer: Nu aveți altă cale decât să încercați zborul. Să zicem că reușiți să coborâți… Ce vă așteaptă jos? Înjurături… ba și scărmănelile aferente… în cel mai bun caz, flăcăii și fetele abulice vă vor lăsa doar în sferturi de chiloți… că de sutiene… la voi nu e cazul! Însă… presupunând că scăpați doar bine scărmănate, ca niște oițe din Valea cu brazi… la piciorul broaștei vă așteaptă mizerabila viață cotidiană, de văcuțe veșnic certate de cioban… ba că sunt sterpe… ba că dau prea mult lapte și scade prețul brânzii europene. Concret… o să vă măritați cu câte un mo…mârlan care, fără leafa de miner ce o primeau ca drept prin naștere moșii și strămoșii lui… o să munciți pe brânci, ca să asigurați traiul familiei…  veți naște câte nouă pruncuți, ca să asigurați sporul demografic și să nu ne ia ungurii Transilvania… o să vă angajați vânzătoare la un butic de cartier, și dacă n-o să vreți… o s-o luați pe cocoașă de nouă ori pe zi. Asta e așa-zisa viață ce vă așteaptă, supliciu de care nu vă poate feri nimeni, nici măcar eu, care am inimă de catifea, drept pentru care m-aș însura chiar și cu amândouă odată… că, la o adică, nu sunteți chiar nasoale și nici prea tâmpite… doar oleacă prostuțe! Însă pe mine mă așteaptă Harvardul, minim Viena, apoi șefia unei multinaționale de la Londra, minim Șanhai… și nu-mi pot distruge falnicul viitor pentru curu a două fătuci dintr-un orășel de sub munte! Așa încât… cu mintea voastră puțină, gândiți-vă și hotărâți: Zbor sau coborâre în nămolul existențial.

DOMNUL GEO (spre Sală): Întrebarea noua… plus infinit: Voi ce le sfătuiți pe fete?

Eventuale discuții.

DELI: Soro… Așa… cu mințile noastre încețoșate… trebuie să ne hotărâm: Zburăm… spre zări senine… sau coborâm în noroi?

GIGI: Nu știu ce să zic, surioară… mi-e mintea ferfeniță…

VOCI (filtrate de ziduri): Tyby tată… lasă-le-n brațe la domnu dracu pe pupeze… le așteptăm jos… la nămol… cu dricul comunal!

DELI: Și eu… sunt la fel de confuză… Dar îi dau un ghiont minții și zic: Dacă am coborî… am pune tălpile drept în nămol…

GIGI: … în care, la vârsta noastră venerabilă de cinsprezece anișori, deja ne-a ajuns până la gât…

TYBY (mai face un pas în sus: pieptul îi ajunge pe acoperiș): Înțelept gândit, minunat rostit: Știam eu că nu sunteți chiar tâmpite! Până și un cretin ar alege varianta a doua! Dar… haideți mai repede, păpușelele tatii: orele sunt înaintate și se-nchide la nonstop! Deschideți odată aripile și… Fâl-fâl!

DELI: Îți e ușor să vorbești când nu e viața ta…

TYBY: Ba e și viața mea și a tuturor celor care au avut neșansa să se nască pe plaiurile mioariei ce behăie a nenoroc! Viața omului a ajuns un mare…  rahat… ca să nu ne amendeze ceneaul!

GIGI: Bine: Sărim. Dar…

TYBY: Dar din dar se face Raiul în care veți ajunge!

DELI: Nu vii… și tu?

TYBY: Unde?!

GIGI: În Raiul promis.

(va urma)

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

   DISCLAIMER
   Atentie! Postati pe propria raspundere!
   Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii