- În ajunul plecării la Paris a unui student român din Cluj, el se sinucide împreună cu iubita lui
„Raporturile dintre oameni primesc de multe ori dezlegări ce se aseamănă dezlănțuirii de forțe elementare, învederând că sufletul omenesc are colțuri tainice, asupra cărora, uneori controlul regulator al rațiunii este absolut ineficace. Astfel trebuie privită și tragedia amoroasă întâmplată alaltăieri seara în orașul nostru și ale cărei victime morale sunt un student, fiu al unei fruntașe familii românești din Cluj și o frumoasă fată, bine cunoscută în societatea maghiară din localitate.
Ieri la amiază, un păstor cu numele Ioan Șerban, mergea spre locul de pășune unde urma să înlocuiască un altul. Pe când urca panta de deasupra a Dealului Craiului din dosul Academiei de Agricultură, păstorul Serban a zărit de departe, la câțiva pași de un tufiș, două figuri omenești ce zăceau pe iarbă. Înaintând pe cărare, a ajuns chiar lângă ele, fiind cuprins de o mare uimire, văzându-se în fața a două cadavre proaspete. S-a reîntors imediat în oraș și a intrat în biroul Academiei, unde a relatat cele văzute. Îndată a fost anunțată poliția și parchetul, ai căror reprezentanți au ieșit, nu peste mult, la fața locului.
Unul dintre primii cari au aflat îngrozitoarea tragedie a fost tatăl uneia din victime, domnul Emil Osvadă, administrator al Academiei de Agricultură și frate al domnului Vasile Osvadă, ajutorul de primar al Clujului. Fără să știe de cine este vorba, s-a apropiat de locul nenorocirii, dar de groază nu s-a uitat cu destulă stăruință la cadavre, așa că s-a reîntors spre casă, în așteptarea comisiei, fără să-ș fi recunoscut fiul mort.
Pe la ora 1 au ieșit la fața locului reprezentanții autorităților, în frunte cu domnul prefect de poliție Crenian. Împreună cu reprezentanții autorităților mergea și reprezentantul ziarului nostru.
Trecând prin grădina Academiei de Agricultură, am ajuns după un urcuș de-o jumătate de oră, la locul nenorocirii, o pantă frumoasă, la răsărit mărginită de arbori și tufișuri, spre nord și apus cu o frumoasă perspectivă asupra văii Someșului.
Prima grijă a anchetatorilor a fost recunoașterea persoanei victimelor, constatându-se de la prima privire că una dintre ele era Vasile Osvadă, nepotul ajutorului de primar al Clujului, student în anul al treilea de chimie și în vârstă de 23 de ani, iar cealaltă, fata Kantai Martonfi Maria Margit, bine cunoscută în cercurile societății ungurești.
Ambele victime zăceau pe spate cu picioarele una peste alta. […]
După rănile victimelor, se constată că descărcarea armei a făcut-o băiatul. Victimele au stat în picioare. Fata a stat mai sus, fiind între ea și pistol o distanță de aproximativ un metru. Glontele au luat direcția în sus și s-a oprit în creier. Moartea Mariei a fost fulgerătoare. […] Și moartea tânărului a fost fulgerătoare și a căzut pe spate, încleștându-și mâna stângă în iarbă.
În buzunarul hainei lui Vasile Osvadă a fost găsit un bilet de vizită de-al fetei, purtând numele Kantai Martonfi Maria Margit, iar în colțul stâng o coroană, emblemă de noblețe. Pe contra pagină era scris în ungurește: Ieri n-am putut veni, viu mâine la ora 9, la locul cunoscut/ Evident scrisoarea era a Mariei.
În baza tuturor împrejurărilor de mai sus, s-a stabilit că este vorba de-o dublă sinucidere amoroasă.
Încă pe când ancheta era în curs au fost anunțate rudeniile tânărului Osvadă, a cărui familie locuiește la Academia de Agricultură. Mai greu a mers cu încunoștințarea, întrucât nimeni nu știa unde locuiesc, așa că până după masă, pe la orele 4, acestea din urmă n-au știut nimic. Impresia produsă de tragica întâmplare a fost penibilă la ambele familii. […]
Faptul a produs surprindere, întrucât raportul dintre cei doi tineri era aproape necunoscut de către rudeniile lor. Părinții și surorile fetei doar dacă știau că ea-l cunoaște pe Osvadă, care îi făcea curte.
Tânărul Osvadă era de altfel o fire energică și cu voință puternică și nimeni n-ar fi crezut că-l pot stăpâni chestiuni sentimentale. Urma să plece astăzi la Paris, pentru a-și continua studiile la facultatea de chimie a Sorbonei, îl al cărei al treilea an urma să se înscrie. Abia înainte cu câteva zile demobilizase și se arăta preocupat, aproape exclusiv, de chestiuni în legătură cu plecarea sa în străinătate. Avea abia 23 de ani și era de o natură închisă. Familia-i habar n-avea de raporturile sale cu Maria.
Pistolul îl împrumutase de la unchiul său Vasile Osvadă, ajutorul de primar al Clujului, chiar în după masa premergătoare nenorocirii. Nebănuind nimic, unchiul i-a dat pistolul, spre a-i servi în cursul șederii sale în străinătate.
Văzând seara că nu se mai întoarce acasă, familia tânărului a crezut că doarme la unchiul său sau că a plecat la un prieten din apropierea Clujului, care de asemenea se pregătea să plece la Paris. […]
În legătură cu motivul ce-a determinat o atât de tragică dezlegare a despărțirii pe un timp determinat a celor doi tineri, cari își nutreau o afecțiune prea puternică, presupunerile sunt deosebite. Cea mai plauzibilă ne apare aceea a unei pripite hotărâri, în comun, de-a pune capăt, odată pentru totdeauna, oricăror eventualități de-a fi despărțiți unul de altul. Că revolverul se găsea la Osvadă nu ne pare un indiciu de premeditare, căci îl luase cu el, probabil în vederea unei eventuale prelungiri până noaptea târziu a ultimului randez-vous pe Dealul Craiului.
Aceiași concluzie o îndreptățește și împrejurarea că victimele n-au lăsat nici o scrisoare.
În publicul din oraș vestea nenorocirii a produs o penibilă impresie, întrucât ambele victime erau cunoscute în largi cercuri românești și minoritare”.
(„Biruința”, Anul I, nr.101, Cluj, 20 august 1926)