„De câteva zile, în întreg Ardealul domnește ger foarte aspru. Temperatura este scăzută la 20-22 grade sub zero. Zăpada de 10-20 cm. Nopțile sunt senine, după ce a nins vreo cinci zile de-a rândul, și sunt foarte reci.
Din mai multe comune se anunță că lupii au venit până în sat, intrând în curțile oamenilor unde sfârtecă porcii și oile.
Înainte cu două zile, în timp ce ningea și viscolea, pe drumul Huedinului, câteva căruțe au fost oprite în zăpada mare și țăranii au fost găsiți dimineața în căruțe aproape degerați. Doi au fost transportați de o patrulă de jandarmi la spitalul din Huedin și se găsesc în stare gravă.
Firele telefonice și telegrafice au avut mult de suferit. Linia cu Bucureștii este întreruptă și reparațiile se fac cu multă greutate din pricina frigului cumplit. Viscolul bântuie cumplit în tot județul Iași, pricinuind mari pagube. Cantitatea de zăpadă căzută este enormă. Între multe localități circulația este întreruptă. De două zile, trenurile sosesc cu întârzieri foarte mari. Multe linii telegrafice și telefonice au căzut”.
(„Universul”, Anul XLV, nr.299, București, 23 decembrie 1927)
Viscol cumplit în țară
„Cu o săptămână înainte de ajunul Crăciunului a viscolit cumplit în întreaga țară, dar mai ales în Moldova pe unde trenurile rămâneau înzăpezite pe linie. În Ardeal s-a lăsat însă un frig așa de mare, cum n-a mai fost de la 1873 încoace. Stațiunile meteorologice au înregistrat frig și sub 30 de grade. Cel mai mare frig, după știrile de până acum, a fost tocmai prin părțile Ciucului, unde au fost 33 grade de frig. Foarte mulți oameni, nedându-și seama de pericol, au înghețat pe drumuri. Haite de lupi au atacat sate întregi.
Unii oameni, venind la oraș și apucați pe aici de frig au crezut de bine să se îmbete, ca să reziste gerului. Ori, tocmai aceasta le-a fost pieirea. Amețiți de băutură și supți de frig se opreau în drum ca să se odihnească. Moartea i-a ajuns îndată amorțindu-i la nemișcare și înghețându-le sângele în vine. Iată băutura, arătându-se a dușman într-o formă nouă. În frig rezistăm prin îmbrăcăminte bune de lână, hrană suficientă, căci doar aceasta nutrește stomacul și-i produce căldură, și nu rachiul, care te amețește, ca apoi să te amorțească frigul pe veci”.
(„Foaia Noastră”, Anul III, Cluj, 1 ianuarie 1928)
Dunărea a fost cercetată de avioane
„Autoritățile locale au intervenit pe lângă ministerele de interne și război, spre a trimite aeroplane cari să facă recunoașteri pe Dunăre, pentru stabilirea locului unde e blocată de îngheț; după care să se procedeze la spargerea cu dinamită, ca să se facă loc de scurgere.
Avioanele plecate de la București cu destinația Giurgiu, Oltenița și înapoi, au făcut trei recunoașteri. […] Din constatările făcute, Dunărea e navigabilă lângă Turtucaia, iar înapoi spre Giurgiu în dreptul ostrovului Lungu, pe o întindere de 4-5 km, Dunărea e blocată. Toată regiunea bălților din împrejurimi e complet inundată, neavând scurgeri din cauza sloiurilor mari; iar în partea de vest a lacului Greaca, inundațiile au cuprins toate grindurile. […] Comisiunea formată din reprezentanții autorităților locale, întrunită la prefectură, a hotărât să se procedeze la spargerea gheții cu dinamită în trei puncte. În acest scop, domnul inginer Kiriac, șeful serviciului de dragaj al portului, cu personalul necesar, cu echipa de pionieri trimisă de ministerul de război, vor porni la Oltenița, de unde vor începe lucrările de deblocare.
Deși în dreptul portului Zimnicea Dunărea are o lățime de aproape un kilometru și îngheață totdeauna mai anevoios, totuși din cauza gerului din ultimele zile, astă-noapte s-a prins de la un țărm la altul.
Pe sub stratul de gheață, apa este în continuă creștere, nivelul urcându-se cu aproape un metru. Au fost inundate terenurile din vecinătatea Dunării și două pichete de grăniceri. Numeroși tăietori de lemne care se aflau în păduri au putut fi salvați și găzduiți pe la unii locuitori din oraș. Zilnic vin în oraș ciobani cu turme de oi, goniți de apă”.
(în „Universul”, Anul XLVI, nr.7, București, 9 ianuarie 1928)
