Cataloage Confort Media
„Poate e un anacronism, dar constat pentru a fi mai bine înțeles, că puțini Români sunt în România-mare, cari nu-și atribuie sieși un rol covârșitor în crearea noului stat. Tot astfel sunt puțini, aproape nimeni nu este, care să fie mulțumit de mersul afacerilor.
Un bun patriot are datorința sfântă să fie vecinic nemulțămit și să nu se încreadă în bunele intențiuni ale organelor statului. Cât de multă vorbă, discuție, critică și lămurire, lucrurile vor merge cu atât mai neted și bine.
La muncă pozitivă, stabilă, grea și care pretinde ori și careva jertfe materiale bunul patriot nu se angajează. Dacă se pierde vremea la munca întru refacerea statului cine rămâne pentru a veghia cum se lucrează în organismul statului.
Bunul patriot își bate joc zilnic, cu stăruință de fier, cu energie, cu spirit și cu superioritate olimpică de prefect, poliție, jandarmerie, guvern și armată. Pornind de la teza absolut corectă, că nimic nu poate fi bun în România-Mare, această sarcină îi devine foarte ușoară.
Teatrele, concertele și conferințele românești nu le cercetează, dar nu-și uită a accentua, că tot ce e românesc se află la un nivel mult mai inferior celui străin.
Patriotul bun își ține de sfântă datorință a nutri cea mai neagră ură față de naționalități. Statul nu se poate închega astfel și nu va fi liniște, dacă se iubesc popoarele între ele și dacă neromânul se simte fericit în Țara Românească.
Patriotul cuminte și bun nu crede în existența, durabilitatea și misiunea sfântă a statului. El nu crede în utopii și se simte fericit, dacă poate contribui la pornirea undelor spre anarhie.
În scurte cuvinte patriotul bun nu muncește nimic, critică vecinic autoritățile și pe toți compatrioții lui, e nemulțumit și nu crede în nimic, decât în superioritatea lui”.
[„Patria”, anul II, nr.11, Cluj, 17 ianuarie 1920]
