Felix Ostrovschi vă prezintă „Din presa vremii”: Când sforăie bărbatula

„O cucoană cere divorț de soțul ei, după cincisprezece ani de căsnicie, pentru că domnul are obiceiul să sforăie noaptea.

Doamna a cerut muzicantului nocturn fără voie, să se supună unei mici operații nazale, care l-ar scuti pe viitor și pe el și pe ea de concertul sforăiturilor, dar soțul s-a opus, pe motiv că cu chirurgia te poți pomeni cu surprize.

Atunci doamna a vrut să-și instaleze un dormitor aparte, dar nici această soluție nu era pe placul soțului, ba a opus o rezistență formală proiectului camerelor separate.

Atunci doamna n-a văzut alt mijloc pentru dobândirea unui somn netulburat de sforăiturile masculine decât să ceară divorțul. Va fi desigur un proces senzațional.

Să impui soției tale să-ți asculte noaptea sforăiturile, după ce ziua îi impui să asculte toate câte le debitezi, ni se pare într-adevăr exagerat. Dreptul soțului trebuie în definitiv să aibă și el o limită și o femei nu e o pernă pe care s-o așezi cum vrei și unde vrei.

<<Cu femeia ca și cu chirurgia, lămurește sforăitorul în fața judecătorului care încercase împăcarea înainte de a proceda pe cale juridică intentarea procesului, te poți aștepta la surprize>> – iată motivul pentru care domnul nu poate accepta separarea dormitoarelor. Soluția ar fi ca doamna să înceapă să vorbească din somn, până la trezirea sforăitorului îndărătnic, care la rândul său ar putea constata atunci, cât de plăcute sunt asemenea nopți cu întreruperi…”.

(„Gazeta Femeii”, Anul II, nr.11, București, 18 februarie 1933)