Eveniment. 50 de ani, o viață de om în doi!

Timpul ne poate fi dușman sau prieten. Trece pe lângă noi, numărându-ne clipele, amintirile, pașii. Poate fi cel mai bun aliat al nostru sau nu. Pentru cuplurile din comuna Baru care au împlinit 50 de ani de la căsătorie, cu siguranță timpul a fost cel mai bun partener, dar și cel mai bun profesor. O viață de om. 

Șapte familii din Baru și Livadia s-au întâlnit într-un cadru de sărbătoare la restaurantul din comună. Primăria Baru, în frunte cu primarul Daniel Răducanu, a pregătit seniorilor o seară de vis. S-au depănat amintiri, istorioare de pe atunci. Mirii de altădată au vorbit despre nunțile care se făceau, atunci, la corturi, despre nunțile care se făceau în șură, ori despre furatul miresei.

Antrenant

A fost o seară antrenantă în care cuplurile prezente și-au reînnoit declarațiile de dragoste. Au fost la sentiment, cu emoție și lacrimi.

Am fost și eu printre invitați pentru că și părinții mei au împlinit 50 de ani de casătorie.

Am ascultat povești de viață incredibile prin care cei prezenți au trecut. Am aflat că seniorii s-au cunoscut la serile de ceai, la nedeile din sat, la dansuri populare, ori în timp ce făceau naveta la serviciu. Am învățat încă odată dacă mai era nevoie ca încrederea și dragostea pură i-a adus pe sărbătoriți la așa o cifră magică.

În pași de dans

Fiecare familie a fost prezentată pe melodia sa prefertă și a retrăit momentul exact ca în prima tinerețe.

Emoțiile s-au regăsit și în glasul primarului, care a fost o gazdă primitoare.

Toți cei prezenți au fost premiați cu  diplome, dulciuri, flori și bani. Pe lângă toate aceste răsfățuri, masa a fost una fastuoasă, în ton cu invitații și evenimentul.

Eu am vrut să îi cadorisesc cu  o poezie scrisă de mine, pe care o las aici și o dedic tuturor părinților.

Părinții 

Părinții mei îmi sunt altarul

Unde eu sufletul mi-l pun

Ei sunt lumină în chip de stele

Ei sunt căldură și azur

În ochii lor eu văd apusul

Și răsăritul soarelui

Ei poartă în graiul lor iubirea

Și măreția cerului

În părul lor albit de vreme

Își pune timpul lent năframa

Iar mersul lor e poezie

Miros a fân și iasomie

Își poartă satul cu mândrie

Și flori de câmp la pălărie

Iar vorba lor e din popor

Și la ureche poartă dor

Din faina mea copilărie

Pe mama mea cu ochii verzi

O știu din frageda-mi venire

O port în suflet și în

gând

Ca pe tabloul unui sfânt

Din galaxie

Pe tatăl meu cu păr cărunt

Și barbă albă ca zăpada

Mi-l amintesc ca pe un prinț

Cutreierând toată ograda

Unde e fata?

Părinții mei nu-s bătrânei

Au mâini trudite în anii grei

Și riduri fine li s-au pus

Peste obraji pe care au curs

Lacrimi șiroaie

De ai părinți să îi prețuiești

Mai mult ca banii de arginți

Icoane în altar să îi pui

Cu rugăciuni fierbinți

Că în toată lumea asta nu-i

Un dor mai greu ca de părinți

De-i ai, te rog, să-i prețuiești

Ca niște sfinți!