Cataloage Confort Media
De peste 24 de ani doamna Erica Mușa este supraveghetor în cadrul Muzeului Mineritului din Petroșani. Fiică de miner (tatăl dumneaei, miner șef de schimb, și-a găsit sfârșitul în mină), dedicată muncii sale, unde depune mult suflet și unde și-a petrecut decenii de activitate, prinzând și bune și rele cum se zice, Erica Mușa a venit cu o frumoasă idee în momentul în care a văzut cum se transformă podul clădirii sub mâinile lucrătorilor în lemn maramureșeni, coordonați de regretatul meșter Ion Tupiță.
Portul și tradițiile locale
„Văzând ce frumos începe să arate podul și că lemnul este materialul de bază ce va da frumusețe acestui loc, am crezut că un mic muzeu etnografic s-ar preta de minune aici. M-am gândit și la faptul că Petroșaniul și Valea Jiului are un port popular atât de minunat, păstrat din generație în generație, alături de atâtea și atâtea tradiții locale, de la Câmpu lui Neag și până la Cimpa sau Jieț. Era păcat să nu facem aici un mic muzeu etnografic și să nu punem astfel în valoare portul și tradițiile locale”, ne-a spus săptămâna trecută Erica Mușa. Ideea doamnei Mușa a fost îmbrățișată cu căldură și de Marian Boboc, custodele Muzeului „Mineritului”, dar și de primarul Tiberiu Iacob-Ridzi.
De la lume adunate și la generațiile viitoare redate
Împreună cu doamna Mușa am mers să văd superba colecție de straie momârlănești expusă, alături de alte obiecte, unelte și lucruri folosite de oamenii locului în decursul vremurilor, toate aranjate și dichisite cu gust și rafinament. În acest cadru discuția noastră a continuat.
„Ideea mea a venit cumva și în urma cerințelor vizitatorilor care veneau în muzeu, mai totdeauna mă întrebau de ceva din zonă. Mulți îmi spuneau că e păcat că nu avem și în acest muzeu un mic colț etnografic. Din 2011 am tot făcut și noi la Petroșani, la acest muzeu, Noaptea Muzeelor. Asta m-a făcut să încep să aduc, an de an, câte ceva pe linie etnografică și să expun în câteun colț diverse exponate de acest gen, arătându-le vizitatorilor frumusețea tradițiilor și portului românesc din acest colț de țară. Dar era ceva temporar și de mică amploare. Totuși, chiar și așa, am observat că vizitatorii de la Noaptea Muzeelor erau foarte interesați de această idee. De aceea, mai târziu, când am văzut acea transformare a mansardei muzeului, m-am gândit să punem în practică această idee. Aceste straie și obiecte pe care le vedeți expuse au fost adunate de mine în timp. Încet, încet, am tot adunat lucruri, parte dintre ele sunt donate, altele sunt achiziționate. Ideea principală a ceea ce vedeți este aceea de a încânta omul odată ce ajunge în această zonă a muzeului. Dumnezeu să-l ierte pe Ion Tupiță, dar ce a realizat aici e grozav. Mansarda e o lucrare din lemn fantastică. Omul s-a zbătut să iasă totul foarte bine și se vede ce a putut scoate cu mâinile și talentul său de lucrător în lemn și de restaurator. E un spațiu, după cum vedeți, larg, deschis, finisat ca la carte, și care se pretează acestui mic muzeu etnografic. Cum se spune: de la lume adunate și la generațiile viitoare redate!”.
Colțul de rai din Muzeul „Mineritului”
După ce am surprins câteva imagini cu acest adevărat colț de rai ce dă culoare Muzeului Mineritului, doamna Mușa mi-a oferit amănunte despre câteva exponate văzute, care în opinia dumneaei merită subliniate:
„Acolo avem zona de lucru a femeilor, dincolo colțul unde stau bătrânii și veghează copiii și unde bătrânele torc. În partea cealaltă este colțul ciobanilor de la munte, cu tot ce au ei acolo. Avem și colțul cu uneltele folosite în agricultură, precum și alte obiecte folosite în casele momârlanilor. În fine, aici avem colecția de porturi populare. Acest batic expus are peste 100 de ani, acolo, sus, fiind o poză cum se purta pe timpuri acest batic. Asta este o maramă de nuntă. Deci, o maramă veche, lungă, pentru mireasă. Și multe ii și cămăși bărbătești, toate, vechi, dar în stare foarte bună după cum vedeți. Există o tehnică specială de spălare și curățare, că nu le poți spăla oricum. Și multe altele pe-aici, vizitatorii le vor vedea cu siguranță și ne vor da notele. Eu cred să le placă, că am pus multă pasiune și muncă, cum se spune, am făcut totul cu dragoste și cu mult suflet”.
Cu voia dumneavoastră, un mic îndemn de a vizita muzeul
Am plecat din acest mic muzeu încărcat cu o energie pozitivă, pentru că, cum se întâmplă în orice muzeu, n-ai cum să vezi atâtea minunății expuse și să nu-ți încarci bateriile pentru o perioadă. De aceea, recomandarea mea este aceea să mergeți, împreună cu cei dragi, să vizitați Muzeul „Mineritului”, iar după două de plimbare printre exponate și de citit poveștile mineritului, nu aveți cum să nu vă descărcați energia negativă și să vă simțiți relaxați. De-acum, și la Petroșani există un muzeu adevărat și ar fi păcat să nu-l vizitați măcar o dată pe an.
