Avram Iancu, primul om care a traversat Dunărea de la izvoare și până la Marea Neagră fără costum de neopren sau labe de înot, se află în aceste zile de plină toamnă din nou pe Dunăre.
Și-a propus o nouă performanță
Joia trecută, deci pe data de 8 octombrie, Avram Iancu și-a propus să străbată înot și tot fără costum de neopren și labe de înot brațul Sfântul Gheorghe de pe Dunăre, pe o lungime de aproximativ 75 km. Un „mizilic” de distanță, am zice, pentru cel pe care noi, cei de la ZVJ, l-am văzut la fața locului străbătând în 2015 cei aproape 45 de km pe Dunăre într-o jumătate de zi, ploioasă și rece, Avram depășind atunci Brăila și ajungând la Galați destul de lejer, strigând spre finalul sesiunii de înot „să vină frrriptuuraaaa!”.
În numele „Prieteniei”…
Noua cursă a lui Iancu pe unul din cele trei brațe ale Dunării, pe care n-a mai înotat până acum, are 110 km și este dedicată „Prieteniei” (mai rămâne să înoate pe brațul Chitila și apoi pe Canalul Dunăre-Marea Neagră și, practic Avram, va avea absolut toată Dunărea înotată în premieră, cu brațe și scurtături cu tot!). Startul cursei s-a dat de pe malul tulcean al Dunării, undeva din zona bifurcației brațelor Sulina și Sfântul Gheorghe. Ca de fiecare dată la astfel de performanțe, mai mari sau mai mici, Avram are și un serios suport tehnic, fiind însoțit de doi prieteni caiaciști, care i-au mai fost alături: Călin Ene din Sulina și Adrian Moroianu din Hârșova.
Pauză pentru „Delta Caiac Race”
Sâmbătă, 10 octombrie, traseul sportivului pe Dunăre a luat o pauză, deoarece în Deltă a avut loc o mare și tradițională competiție de caiac-canoe, „Delta Caiac Race”, organizată de cunoscutul Ulise Galu, unde au participat și cei doi caiaciști amintiți și unde Avram Iancu a fost unul dintre invitații de onoare, alături de alte legende vii ale sportului acesta, în frunte cu legendarul Ivan Patzaichin, pentru cei mai tineri, care nu l-au prins, nimeni altul decât sportivul român cu cele mai multe medalii de aur olimpice și mondiale.
Încredere maximă după „antrenamentul” de la „Cazane”
„Ce să-ți spun ție, sau celor de la ZVJ, că doar ați fost lângă mine mereu și vă mulțumesc! Povestea mea o cunoști cel mai bine și probabil mai ții minte anul 2017 când am înotat toată Dunărea în premieră, iar ZVJ a prezentat atunci tot filmul trecerii mele descris de tine. Atunci am rămas îndrăgostit de fluviu și un profesor din Sulina, Valentin Lavric, un om cu sufletul mare și un bun profesionist mi-a dat ideea să înot pe toate brațele Dunării, să văd din apă Delta Dunării, cea atât de fascinantă pentru toată lumea, inclusiv pentru europenii din Vest. Acum sunt gata să pornesc la drum, în premieră, pe brațul Sfântul Gheorghe, iar la anul, voi vedea, poate voi înota și pe brațul Chitila. Dar până atunci, mai este și mă concentrez pe cursa de acum. Sunt încrezător și bine antrenat după performanța de acum aproximativ o lună, când se știe, am înotat peste 36 de ore încontinuu peste 107 km tot pe Dunăre, dar aproape de intrarea ei în țară. De data asta înot în partea opusă, la ieșirea bătrânului fluviu spre Marea Neagră, în frumoasa și fascinanta Deltă. Înot pentru prietenie, înot pentru a evidenția această minunată zonă a României, înot pentru a demonstra că pandemia poate fi învinsă, cu bune cu rele viața trebuie să meargă înainte, înot pentru Valea Jiului și Petroșani, pentru toții hunedorenii și românii mei dragi! Le mulțumesc celor doi prieteni caiaciști pentru faptul că mă însoțesc și tuturor celor care m-au ajutat să fiu aici și mă susțin în această nouă tentativă”, ne-a declarat optimist, joi, înainte de startul cursei, Avram Iancu.
35 de km parcurși. Urmează încă 37-40 km
Până acum, Avram Iancu a străbătut aproximativ 35 km, cu pauza de care vă ziceam.
Duminică dimineața, la prima oră, am stat puțin de vorbă telefonic cu Avram:
- Cum a fost?
- Destul de bine, dar apa e rece și au fost la început valuri și de 80 de cm, care mi-au făcut începutul cursei mai dificil. Mi-a bătut vântul din față și asta face să ai un disconfort teribil, plus că te întârzie în deplasare puțin. Dar sunt obișnuit și am trecut peste toate!
- Cum te-au întâmpinat oamenii pe traseu, dar, mai ales la sosirea în Sfântu Gheorghe?
- Ca de obicei, oamenii își arată deschis admirația și se întreabă cum de pot rezista într-o apă așa de rece. Vreau să îți spun că apa e acum cam cu un grad mai ridicat decât pe Canalul Mânecii (râde). Pescari mulți am întâlnit pe acest braț al Dunării, toți m-au susținut, iar acolo unde am poposit, ca de fiecare dată oamenii au dorit să facă poze cu mine. La fel și în Sfântu Gheorghe. Ce să mai spun, oameni minunați, peisaje fantastice, parcă desprinse dintr-un basm… o țară extraordinară avem și oameni asemenea. Trebuie să conștientizăm odată și odată treaba asta cu toții! România e o țară ce trebuie să impună respect.
- Cât mai ai de parcurs?
- Vreo 37-40 de km. Am să-i împart în două, azi și mâine. Iată, că încet, se mai finalizează un proiect al meu. Să dea Domnul să fim sănătoși și vor mai fi performanțe. Doamne Ajută!