După… 40 de ani

Promoţia 1976 a acestui liceu – clasele de horticultură şi zootehnie – se pregătea de întâlnirea de 40 de ani de la absolvire.

La debarcare, majoritatea (să nu zic toţi) era puţin descumpănită, şovăitoare şi desigur marcată deplin de emoţii abia stăpânite. După identificări mai mult sau mai puţin rapide („măi, tu trebuie să fii…”, „da, eu sunt!” – ultima întâlnire a fost acum 20 de ani) îmbrăţişări, pupături şi poate câte o lacrimă ascunsă strivită la colţul pleoapelor.

Apoi emoţiile se maximizează când se sună de intrare la clasă, în sunetele Gaudeamus Igitur, şi ne întâlnim cu trei dintre profesorii dragi – doamna profesor Aneta Lefter, domnul profesor Ioan Dudaş şi domnul profesor Ioan Andrei.

Surpriza a fost deosebit de plăcută la strigarea catalogului, când observăm că peste 75 la sută dintre absolvenţii din ’76 răspund „prezent” – mai mulţi chiar decât la întâlnirile precedente. Bucuria este umbrită dureros doar când la strigarea catalogului am aflat că câţiva colegi la fel de dragi ca şi cei de faţă au răspuns „prezent” într-o altă lume, sperăm mai bună şi fără griji. Pentru ei şi desigur pentru profesorii „plecaţi” s-a ţinut un moment de reculegere dureros. Dar „vita nostra brevis est, brevi finietur”.

Emoţionaţi am fost şi când după cam două ore de depănat amintiri, şi ce am mai făcut în ultimele două decenii, am fost invitaţi în cancelarie, căci de obicei, în trecutul nostru studios, ce tocmai îl aniversasem, chemările la cancelarie nu erau de bun augur. Ei, de data asta a fost altfel… şi am continuat depănări de amintiri la o cafea şi nişte aperitive până s-a apropiat ora de intrare la masă, chiar în sala de mese în care mâncam elevi fiind. Ideea organizatorilor de a ne caza în internatul liceului şi de a sărbători întâlnirea în sala de mese a aceluiaşi liceu ni s-a părut excelentă, mulţi considerând această întâlnire cea mai reuşită de până acum.

Apoi, de pe la orele 16 şi până spre ziuă, ne-am simţit minunat în sala superb amenajată, savurând un meniu bine ales, asezonat din plin cu joc, voie bună şi cântec, dovadă că şi după 40 de ani încă putem să ne… „Gaudeamus”.

Mai greu a fost a doua zi la despărţire, pe care totuşi am îndulcit-o cu propunerea ca de acum înainte să scurtăm intervalul dintre revederi, că de, timpul totuşi presează parcă mai tare acum…

În încheierea acestor scurte notiţe, dar nu în ultimul rând, mii de mulţumiri şi recunoştinţă pentru colegii organizatori care au făcut posibil acest minunat eveniment.

Şi pe curând, dacă se poate cât mai des…