Una dintre deciziile lui Emil Floruţ, fost director general al CEH, pe nedrept uitată, este aceea a dislocării masei lemnoase din curtea CEH.
La sfârşitul anului 2015, bătând crivăţul sărăciei prin cazanele termocentralelor, Emil Floruţ are o idee, care suntem siguri că nici ingeniosului şi sudatului cuplu Jujan-Nica nu i-ar fi trecut vreodată prin cap. Ideea se umflă, încet-încet, ca aluatul. Floruţ o pune la copt în cuptorul deciziei manageriale. Apoi, mâini îndemânatice şi drujbe performante fac k.o. nevinovaţii copaci din proximitatea CEH, care au văzut multe, foarte multe la viaţa lor.
N-avem de unde şti, dar e posibil ca gestul său să fi fost inspirat şi de comportamentul absolut cretin al edililor faţă de pomii şi copacii Petroşaniului. Om citit, desigur nu la fel ca predecesorul său Jujan, Floruţ a aclimatizat condiţiilor vitrege ale flămândelor termocentrale hunedorene spusa reginei Maria Antoneta:
„Dacă n-au cărbuni, daţi-le lemne”.
Este păcat că la CEH ideile bune nu sunt continuate. Şi ideea dislocării masei lemnoase şi aprovizionării termocentralelor ar trebui… arsă până la capăt. De aceea spun ţie, Cosmin Lucian Chiuzan, fad şi conjunctural director general al CEH, că tu nu eşti în stare nici să bagi pe foc ce a tăiat Floruţ. Sau, poate, mai ştii, nu te lasă şeful tău, Nica…