Despre o petrecere la care am participat: Nedeia de Rusalii de la Mlaștină

Despre o petrecere la care am participat: Nedeia de Rusalii de la Mlaștină

DISTRIBUIȚI

N-o să regret nicicând acceptul dat invitației scurte făcute de un prieten momârlan în miercurea de dinaintea Rusaliilor. „Ce faci duminică, nu vii la un miel?”. „Cum să nu?”, a fost răspunsul meu și, cu asta, înțelegerea a fost pecetluită.

Eram sigur că
o să fie o nedeie, o petrecere de Rusalii, așa cum o fac momârlanii, iar despre cea la care mă chemase Fabian Drăgănescu mă gândeam c-o să aibă loc la gospodăria lui din Livezeni. Undeva pe partea stângă cum treci podul de peste Jiu. Dar nu a fost așa! Când a venit să mă ia cu gipanul, doamna Rafila, nevasta lui Fabian, mi-a făcut cunoscut c-o să urcăm în munte, la coliba lor. Așa m-am văzut la Mlaștină, unde ajungi după ce parcurgi circa cinci kilometri pe drumul Sașa care se face la dreapta, imediat după pod. Locul e o poieniță splendidă din care se vede, spre vest, foarte aproape Parângul, vizibilitatea spre sud și, îndeosebi, spre versanții muntoși din vest fiind obturată de dealul mai înalt din vecinătate.

Dacă mergi mai departe
pe drumul acesta, am aflat după aceea, poți să ajungi la Cabana Rusu. În ceea ce privește coliba de la munte a soților Fabian și Rafila Drăgănescu, aceasta este, de fapt, o casă veche țărănească, dotată cu toate cele, pentru a fi locuită. Casa are peste o sută de ani, dar aici, la Mlaștină, stă de vreo patru decenii. Asta, după ce Fabian a cumpărat-o de la unul Petru Bărăiaș, zis „Fuser”, și a strămutat-o de pe vechiul amplasament. La fel s-a întâmplat și cu grajdul de vite. Numai staulul oilor exista aici acum aproape o jumătate de veac. Chiar dacă, pe acoperiș, a fost montat un panou solar care dă electricitate, în odaie mai dăinuie și acum opaițul cu petrol pe care, ca fată, Rafila l-a avut în casa părintească de pe Slătioara. „Aveam paișpe ani când o băgat urgent acolo”, își amintește ea privind cu nostalgie la lampa agățată pe perete.

Am ajuns numai
bine la Mlaștină, pentru că, la puțin timp după aceea, în frunte cu fluierașii, au apărut oaspeții, îmbrăcați de sărbătoare, în portul ardelenesc negru cu alb, și chiuind de numa′-numa′. Fabian i-a întâmpinat cu sticla cu țuică și i-a descusut încă de la poartă: „Da′ știți a be, a cânta și a juca?”. „Da′cum nu?”, a venit răspunsul, iar un tânăr mai îndrăzneț a mărturisit sincer, chiar înainte de a pune gura pe țuică, că „îmi place beutura cum îi place la mândruța…” învârtita, mă rog! După care, în fața casei, a început jocul. Majoritatea celor care s-au prins la învârtită sunt membri ai Ansamblului „Jienii Petroșanilor”, coregraf Andrei Bușcă, alcătuit de Rafila tocmai pentru a putea fi duse mai departe tradițiile populare minunate ale momârlanilor de la Livezeni, Slătinioara, Dâlja și Jieț. Și au tot jucat, până ce li s-a făcut sete și foame.

Oamenii s-au așezat
la masă, iar gazda i-a omenit cu tocană de miel cu mămăligă. Nu vă spun cum a fost tocana aia, pentru că o să vă plouă-n gură. Zic numai că și se topea-n cavitatea bucală cărnița aceea. Fiecare a mâncat cât a putut, așa că nu-i de mirare că ceaunul uriaș în care a fost gătită tocana s-a golit în foarte puțin timp. Mai ales că bucatele alunecau mult mai bine după ce grumazul era lubrifiat corespunzător cu țuica ce părea nu se mai termină. Nici ploaia care a venit pe neașteptate nu stricat buna dispoziție a mesenilor. În casă și în șopru oamenii și-au continuat plăcuta îndeletnicire până când cerul s-a luminat, iar soarele a ieșit din nou.

Nedeia de Rusalii
de la Mlaștina se face de vreo cinci ani încoace. E mai mult una familială, dar, de fiecare dată, soților Drăgănescu le sar în ajutor vecini și rude de-ale lor. Acum, de pildă, le-au fost alături Dumitru și Maria Lascău, Ion și Ana Enculesc, Ionel și Silvia Paraschiv și Ionel și Lili Dănesc. Au mai fost acolo Viorel Doru Călina, Mirela Gălățan și fata Diana, Aurora Petresc și fetița ei Stana Isabela. Să fiu iertat de către cei pe care nu i-am amintit, dar cele amintite sunt cele pe care mi le-am notat. Spre seară, pe jarul menținut viu, a fost așezat grătarul pe care au început să se perpelească ditamai pulpele de pui. Să vă spun ce-a fost mai departe? E de înțeles, așa că nu mă mai complic cu amănunte.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

   DISCLAIMER
   Atentie! Postati pe propria raspundere!
   Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii