Debut. Poeme de Daniela Kolozsi

Daniela Kolozsi este elevă în clasa a XII-a B la Colegiul Național de Informatică „Carmen Sylva” Petroșani, în clasa doamnei profesoare Gabriela Stoica. S-a născut la 13 februarie 2004 în Petroșani. Îi plac desenul, în special portretistica, muzica rock, scrisul poeziilor, documentarele cu diverse tematici. Citește cărți despre crime, preferata ei fiind „Crimă și pedeapsă” de Dostoievski. Îi displac galbenul și cărțile de fantezie. Acum la sfârșit de liceu se pregătește intens pentru admiterea la Facultatea de Biologie într-un centru universitar, iar noi îi dorim mult succes.

Sinistru 

Ciment rece, soroc din piatră
De mult te-ai stins în cloaca moartă
Pe pervaz uitat de lume ascunzi
Mucegai verzui si strigăt pentru surzi;
Dușumeaua șubredă, un vânt sărută
Și vis uitat, și clopote de nuntă.

În viața cea din urmă, o perlă ce-ai avut
Amu’ șade spulberată, sub întunericul căzut
Ruginitul ceas răsuna precum cântecele dulci;
De-ale tatălui rubine si de-ale mamei rugi.

Iar îne 5–acesta se oprește
—Poate chiar 5 jumate, când liniștea domnește
Cu el odată, tot timpul se-odihnește
Și codrul plin de viață, de-n-data se golește;

Gândurile noastre-n iarnă roș’ se contopesc
Prin gheață sângeroasă, prin sicrie se tihnesc
Pământul ud—noi vânturi o să-l poarte
Și coșmar real, și clopote de moarte.

Codru

Doar noi doi si mii de stele
Printre arbori verzi, pustii
Tu tot fugi, te pierzi in ele
Eu te caut, zi de zi.
De m-aș fi gândit mai bine
Noaptea aș fi străbătut
Ca să te găsesc pe tine
Ca să-mi fi tu de ajuns
Într-o zi ne vom găsi
Sau mai bine
——într-o noapte
Sub a lunii veghe rază
Două cenușii fantasme.

Umbră

Se crede puternică
Cu un ego care nu i se cuvine
O fire care nu îi aparține
Si o fațadă care o trădează

Să se creadă invincibila
O sa-i fie cea mai mare slăbiciune
Când e singurul lucru care-i rămâne
Din persoana ce era odată

Cumva mă bântuie o speranța
Ca intr-o zi se va întoarce
Pentru a-mi pune inima pe ace
Cum făcea și altădată
Glasul său amar răsuna
Și o privesc doar prin umbre
Visând sa-i fiu iar in brațe
Fie si pentru ultima dată.

Vis sau moarte?

Vis sau moarte?
În liniște de mormânt
La lumini sfioase,
În oglinzi întoarse
Adăpostește-te, copile,
În brațele umbrelor fugare

Confuz si treaz
Într-o stare de galben
Si albastră fioare
A anilor chemare,
In adânca noapte-nchis—
O fi doar moarte sau vis?

Cimitir

Din cerul gri
Norii sumbrii te privesc
Vechi amintiri îți stârnesc
În mare, se contopesc
Pe-a ta luna zăbovesc
Norii din cerul gri.

Recele contur de piatră
Chip necunoscut ascunde
Lași albul sa te inunde
Și-a ta lacrima atinge
Recele contur de piatră.

Alinare ți-e pustiul
Regat de smulse speranțe
Din negru și alb nuanțe
A liniștii tentație
În pustiul, alinare.