Timp de citire: 5 minute
Azi pentru tine am scos ghioceii
Cu bulbul proaspăt – sfârc de sân sfios,
Ca mâine, sub privirile Femeii
De Cer să-i prind, cădelniţând zelos !
Ce minunat este să trăiești sănătos și bucuros în lumina caldă a soarelui de primăvară! Ochii se deschid căutând flori colorate, proaspete și în jur natura rezonează tacit, dar vizibil : păsările se prind cu drag de ciocuri și se culcușesc împreună, ghioceii și brândușele leagă horă comună în fața puternicului DRAGOBETE, buna dispoziție și sufletul deschis îi cuprinde pe toți viețuitorii
și se observă cu ușurință că dragostea de viață e aureola a ceea ce înseamnă, cu adevărat, PRIMĂVARĂ!
Această sărbătoare a fertilității, patronată de cel numit Dragobete încă din limba străveche, indo-europeană, existentă în zona noastră, momârlănească și în tot spațiul carpato-danubiano-pontic, vine la braț cu adevărata putere a Celui de Sus: oamenii și animalele, păsările se iubesc, se constituie perechi în toate domeniile existenței noastre pământene (și nu numai!).
Flăcăii și fetele, parcă pentru a sublinia importanță acestor momente, se leagă în Frății de Cruce, Surori de Cruce etc. Natura reînvie spectaculos, florile împodobesc peste tot și tinerele nu uită să păstreze, totuși, zăpada zânelor, iar apa obținută din ea s-o folosească la descântece de dragoste sau la ritualuri de înfrumusețare.
Ce minunat este să intri cu suflet larg în acest timp al bunei dispoziții, să gândești bine și curat față de cel de alături!
Până și cei care folosesc în viața lor stilusul, (pana!) scribii și poeții își dau mâna și gândul în acest sens, respectă tradițiile Făurarului și ridică la rang de veșnicie Frumosul!…
GHIOCEI, FETE ȘI MIEI
Ies oile și ciurdele de miei
să fugărească iarna de pe deal
își râde baciul ochii-n ghiocei
făcând spre soare cruce, semn vital
Se-aude vântul șopotind pe creastă
despre parfumul reavăn din grădini
cântă-n azur privirea cea măiastră
a păsării cu pene din arini
Se trag spre peșteri negura și norii
lumea mirată cântă boreal
în ciocuri porumbeii poartă zorii
spre galben-roșu, echinocțial
Valea se lasă verde-n repezi ape
vii, în pădure mugurii plesnesc
pe tâmple îngerii vor să adape
gânduri ce-n viață proaspăt îndrăznesc
Vrăjite, fetele cu dor încing
spre Dragobete cerc de ghiocei
ah, vreau păcatul veșnic să-mi înving…
din pășune se-aud gingașii clopoței !
SUFERINȚĂ
Mă doare miezul nopții și-o rotire
din partea nouă, lume nevăzută
se poartă chip de scrib pe-această rută:
zi arsă într-a templului simțire
Hoinar prin munți, pe câmpuri, sub oceane
din Machu Pichu-n Sarmisegetuza
în Kogayon nalț casa unde muza
vrea cer cu vise-țigle, vise-olane
Îmi fac bagajul; în călătorie
mă scot față de mine ca pe Cale
și în răcoarea coaptă-a dumisale
de drag mă doare până-n bagdadie
Sufăr urât : am liniște-n domeniu
și-o să o port mileniu cu mileniu !
PEISAJ NESFÂRȘIT
Peștera adună pământul dintre mări și munți
îl cerne păstrând pe cel mănos în juru-i
acolo se ridică poieni apărate de păduri
într-acolo se îndreaptă cărările ce împletesc Calea
cu un capăt în nemărginire, dincolo
Poetul admiră poiana de forma femeii
care-și scaldă nurii în ierburi și flori
se tot dezbracă în pofta și lumina sinilie
îngropând degete între rădăcini și semințe
drept ancore să n-o ridice pe raze briza muntelui
Femeia și poiana au aceeași amprentă
e sărutul pe aer, pe ploaie, pe vânt, pe umbră
pădurea cântă-n podoabe și fructe scânteietoare
despre flori de mir și de soare
Poetul păstrează ritmul creșterii în verde
respectă măsura și Cuvântul și lumina
caută vernal rima v ieții, caută sângele
Priviți-l ! pătrunde versul în trupul fremătător –
femeia are semnul plecării pe Cale
cu sufletul aprins, în Necuprins
femeia și poiana au amprenta nemărginirii, vie
Poetul vine să așeze buzele sale peste buze de flori
vine să pună priviri de cer peste oceanul verde
și nu întreba unde e scribul păcătos, spion
din târnațul Peșterii împrejur, până sus, în Tot…
PRÂNZ LA PEȘTERĂ
În bucuria primăverii stau încrezători la masă
flămânzii culegători de verde proaspăt
atenți, caută cuvintele dintre bănuței și păpădii
așează rime printre urzici și ștevii
măsoară lăncile dintre grâușor și salată
bat cadența de la mugurii dulci-acrișori ai fagului
până la mireasma basmului din florile salcâmului
În bucuria primăverii stau încrezătoare la masă
mesenele scăldate-n conserve de verdețuri și legume
mulțimea mănâncă de mai mare pohta prânzul de sec
între utrenie și vecernie bucătăria are iz silvic
când puieții sunt scoși din ghețare pentru plantare
În bucuria primăverii mesenii imploră clorofilă
își împrumută unul-altuia căldură și lumină vie :
în explozia de verde, fără alte culori, păsările tac
și nu se strigă spre Necuprins pentru trista osândă…
POEM INVERS
E chinul surd, tăcut, nu doare,
geme tristețea coaptă-n vis,
sub vânt nisipul oazei sare
cum lacrima-n sărut promis.
Praful de timp arde-n picioare
și-n urma tălpii de-a călcat;
cum să lași cerul pe cărare
când rob luminii te-ai semnat ?
Pe scară-n zori așezi ce-apare
spre miezul zilei din nocturn;
iubirea cântă-n încercare
și-n ținta ei: cordul din turn.
Adânc să crezi, la ființare
dalb sufletul râde deschis;
de drag adie-n vânt trădare –
timpul ascuns veșnic în vis.
Voi sus, el jos, Înaltul prinde
în psalm Cuvântul din abis :
fără- a iubi cald și cuminte,
crezi că poemul s-ar fi scris ?
PĂCATE FURATE…
Când te ascunde în desișul ei noaptea
sau când te răspândește zăpada în pulberi,
când stelele te caută în ochii haitei înfometate
sau a femeii înverșunate după aprig sărut,
când salturile plâng ramuri frânte în cruzimea goanei
și patima îți răstignește pe neputință trupul,
când îți scalzi urletele în vin cu miere
și vipia cuptorului în răcoarea sfințită a codrului,
când ești hotărât să trăiești ce nu ai trăit
și să afli-n femeie ce a pierdut ca păcate între sâni,
când omul își va alege hainele ce-l fac între cei mulți
aruncați vremelnic peste tot sau deveniți stele căzătoare,
când frunzele te vor ridica din humus până-n muguri
și luna te va însoți pe raza nouă a soarelui,
când ajutorul dat se va reflecta în privirea ta
și a copiilor care te vor conduce pe culme,
când…
atunci poți hotărî unde să așezi literele tainei
ca orice dascăl cuminecat între discipolii Peșterii !…