Cataloage Confort Media
Vremea ţine cu constructorii de la barajul de la Valea de Peşti. După golirea totală a barajului de apă, şeful SHI Petroşani, din cadrul Apelor Române, Sorin Corici, ne spunea că „de-acum, dacă vremea ţine cu noi, cei de la Hidroconstrucţia Bucureşti, sucursala Caransebeş, coordonaţi de inginerul Şerban, se pot apuca de treabă”, inginerul dorindu-şi vreme bună, „altfel lucrările vor fi încetinite şi nu vor putea fi finalizate cât mai repede”. „Vrem să reumplem barajul în martie dacă se poate”, era concluzia discuţiei de-acum o lună.
Reparaţiile la baraj decurg normal
La o lună după aceste declaraţii am stat din nou de vorbă, întrebându-l pe Corici dacă lucrurile decurg conform planului de lucrări stabilit de constructor împreună cu cei de la Apele Române. „Da, lucrările decurg bine şi normal. Am avut noroc de o toamnă lungă şi secetoasă, ceea ce e bine şi ne face să credem cu adevărat că în martie vom putea umple din nou barajul cu apă”, ne-a spus inginerul de la Apele Române. Apoi, ne-a vorbit şi de lucrările efective care au avut loc sau care se derulează în momentul de faţă: „S-a montat batardoul, s-a blocat accesul apei în perimetru, s-au demontat vanele vechi şi urmează în prima fază să se monteze prima vană din amonte. Sunt operaţiuni complexe, care necesită efort, nişte reparaţii care necesită timp. Prima vană va fi montată până la sfârşitul lui decembrie, după care urmează în ianuarie montarea celei de-a doua vane şi a coloanei de aerisire. În martie să sperăm că sunt gata lucrările”.
Lucrări de întreţinere
Din discuţia purtată cu şeful SHI Petroşani am înţeles că în paralel cu aceste lucrări de reparaţii a barajului există şi mai multe lucrări de întreţinere care intră în sarcina celor de la Apele Române. „Fiind barajul gol, vă daţi seama că avem acum posibilitatea să efectuăm cu oamenii noştri câteva lucrări complexe de întreţinere, care n-ar putea fi făcute când barajul este plin cu apă. De exemplu, am vopsit mirele (nişte rigle gradate care măsoară apa din lac) şi suporţii de la acestea. Am demontat, curăţit şi vopsit grătarele de la turnul de priză, s-au curăţit şi vopsit balustradele şi grătarul de la golirea de fund. Pe lângă toate acestea, s-a făcut releveul pentru fisurile care sunt în mască – măsurători speciale pentru eventualele fisuri apărute în mască, pe care le vom compara cu măsurătorile din 1993. Şi, nu în ultimul rând, aş aminti aici şi de măsurătorile topografice pe toată suprafaţa lacului, pentru a afla gradul de colmatare a lacului. Toate datele vor fi interpretate şi analizate apoi de specialiştii noştri, după care vom şti pe viitor ce măsuri avem de luat dacă va fi cazul. Aceste măsurători nu sunt uşoare, gândiţi-vă că vorbim de vreo 4 hectare de teren accidentat, mlaştină sau mici ochiuri de apă”, ne-a mai declarat Sorin Corici.
În căutarea peştilor pierduţi…
Am rămas datori probabil pescarilor cu o informaţie, nu ştim cât de utilă sau nu: n-a fost peşte rămas în ultima parte a golirii barajului! Ghiţă Pană, pescarul-şef de la asociaţia din Lupeni, care se ocupă de lacul de la Câmpu lui Neag, ne spunea că nu se ştie dacă va mai rămâne ceva peşte de transportat din baraj la lac, deoarece şi în alte cazuri de goliri de baraje s-a întâmplat la fel: peşte, ioc! Omul a avut dreptate, inginerul Corici confirmând faptul că n-a fost peşte mai deloc pe ultima parte a golirii. Şi atunci de unde până unde denumirea Valea de Peşti? „Numai dacă nu cumva s-a strâns în cei 5.000 de metri cubi de apă care au rămas în baraj, ceea ce mă îndoiesc… Cred că n-a prea fost peşte mult, iar ce a fost s-a dus pe Jiu în jos la golire”, susţine Sorin Corici.
