De două ori au trimis lupenenii mingea în plasa porţii vulcăneanului Marius Cimporescu, dar astea pot fi luate ca nula pe lângă câte goluri ca şi făcute a scos haţeganul care face naveta la Vulcan.
De aceea
adevăr vă scriu vouă, iubitori ai fotbalului, din punctul ăsta de vedere Cimporescu rămâne, indiscutabil, vedeta meciului de sâmbătă, de pe „Central”-ul vulcănean.
Lupenenii au avut clar iniţiativa. Asta s-a văzut din primele minute de joc. Băieţilor lui Dan Voicu nu le-a fost greu să preseze încontinuu echipa vulcăneană din a cărei componenţă doar câţiva, cât să-i numere pe degetele unei singure mâni, erau în stare de funcţionare.
De fapt, înşişi
oficialii vulcăneni au recunoscut, înainte ca meciul să înceapă, că echipa Lupeniului este cu mult peste cea a Vulcanului. Fireşte, din moment ce un dătător de goluri de bază e acum la Hercules. L-am numit, v-aţi prins, pe Ionuţ Roşianu, autorul unuia dintre cele două goluri cu care lupenenii au plecat victorioşi acasă, celălalt gol fiind creaţia lui Firan.
Pentru cea mai mare
parte a fotbaliştilor vulcăneni rendez-vous-ul cu colegii de la Lupeni a fost echivalentul căratului unei pietre de moară. Nu dau nume, dar nu pot să trec peste momentul care ne-a lăsat mască pe noi, cei de la masa presei, şi pe mai toţi suporterii vulcăneni. Acela în care un fundaş de la CS Vulcan a plecat, cu mingea la picior, de la mijlocul terenului spre propria-i poartă! Nu, de data asta Vulcanul, în afara lui Cimporescu, Mugurel Radu, Şilip, Stângă, Rădulescu, a fost de nerecunoscut.
Sigur, au lipsit titulari
care ar fi putut modifica jocul, iar la starea asta se adaugă, desigur, şi situaţia financiară în care se află secţia de fotbal vulcăneană, ai cărei şefi – de data asta la propriu – sunt nevoiţi să vină cu bani de acasă, ca să-şi poată vedea programate jocurile pe care le mai are echipa. CS Vulcan îl va juca la Haţeg pe ultimul din acest campionat. Nu mă lansez cu niciun pronostic. Să fie cel pe care-l dă Domnul!