- Când morala cade, nu e viitor/ Legea stă de formă, fără adevăr./ Răul ține sceptrul, dârz biruitor,/ Binele-i în umbră, trist și călător.
Moralitatea nu este un lux, ci o necesitate. Este coloana vertebrală a unei societăți drepte. Fără ea, totul se prăbușește: legea devine decor, justiția devine tăcută, iar adevărul devine rătăcitor. Când morala cade, omul devine doar o piesă ușor de înlocuit. Și atunci, chiar dacă totul pare să meargă la suprafață, în profunzime societatea se destramă.
Căderea moralității nu se vede imediat, dar se simte în tăcerea celor nedreptățiți, în răul devenit normalitate și în binele privit cu suspiciune. Când legea devine formală, iar adevărul nu mai are glas, e semn că ne-am pierdut busola.
Factorul uman este fundamentul oricărei construcții sociale. Nu tehnologia, nu economia, nu politica în sine. O societate este puternică doar atunci când omul este respectat – ca ființă cu suflet, conștiință și drepturi. Când omul este redus la cifre, la funcții sau la statistici, legătura vitală dintre inimă și comunitate se rupe.
Fără respect pentru factorul uman, orice societate – oricât de avansată – e sortită pieirii. Pentru că acolo unde omul încetează să mai fie important și e călcat în picioare, viitorul e strivit odată cu el.
De aceea, salvarea nu stă în schimbări rapide sau reforme spectaculoase, ci în reîntoarcerea la om. La conștiință. La bine. La adevăr.
Petre LUNGOCI
