Facem ce facem şi mereu ne întoarcem pe cărările ziarului nostru la subiecte legate de turismul local, în cazul de faţă la staţiunea Parâng.
Iubirea de Parâng
Săptămâna trecută am avut o discuţie consistentă cu Răzvan Marica, unul dintre cei mai serioşi şi mai vechi oameni ai locului care şi-a deschis o afacere în Parâng. Răzvan este un mare iubitor al muntelui, care frecventează Parângul încă de mic: „De-atunci am avut plăcerea de a urca în munte şi tot de-atunci mi-am format interesul pentru tot ceea ce înseamnă natură, munte, cabane, sporturi de iarnă sau drumeţii. Pentru mine şi familia mea Parângul, această minunată zonă, a însemnat mereu foarte mult. De aceea, iubim mult acest falnic munte, cu peisajele sale mirifice, cele mai multe unice nu doar în Vale, cât şi în ţară”.
Dacă drum nu e, nimic nu e
De la Răzvan Marica am reţinut câteva probleme cu care se confruntă cei care au afaceri mai mari sau mai mici în staţiune. Acestea au fost puse pe tapet şi la ultima discuţie pe care cabanierii au avut-o cu primarul Tiberiu Iacob-Ridzi. Răzvan Marica şi ceilalţi au spus tot ce şi-ar dori ca sprijin din partea administraţiei locale, dar care încă nu s-a concretizat cu nimic. Cel puţin aşa susţine cabanierul Marica: „Tarifele cu gratuitate de la telescaun sunt făcute pentru copiii până la 12 ani. Asta e o măsură proastă, din câte ştim la noi abia de la 14 ani se termină copilăria, când copilul primeşte buletinul. Ce se întâmpla dacă erau cuprinşi şi copiii de 13 şi 14 ani neîmpliniţi în această facilitate? Chiar şi domnul primar l-a întrebat pe domnul Popescu cum a putut să facă proiectul de consiliu local cu o asemenea prevedere. Şi să ne înţelegem, dacă am doi copii, unul de 13 ani şi altul de 9 ani, unul plăteşte, altul nu… O regulă aiurea. O a doua chestiune discutată şi încă nicio mişcare din partea lor: prelungirea programului telescaunului pentru zilele de vineri, sâmbătă şi duminică. Le-am spus: domnilor, doar 30-40 de zile avem turişti cu adevărat în sezonul de iarnă sau chiar în tot anul. Este vorba de zilele de sfârşit de săptămână iarna, când e zăpadă, mai e săptămâna de vacanţă a elevilor din februarie şi zilele dintre Crăciun şi Anul Nou, inclusiv aceste sărbători. După aceea e linişte şi pace, iar cei care sunt angajaţi la telescaun pot sta să se odihnească liniştiţi. Dacă nu prelungiţi vinerea pentru ca acela care lucrează la Deva sau la Timişoara, Arad ori din Vale până la orele 13,00-14,00 să poată ajunge la telescaun, în condiţiile în care drumul e închis şi e necirculabil până sus, n-am făcut nimic. Sâmbăta, la fel, sunt unii care vor să ajungă mai târziu, sau care coboară mai târziu. Duminica, mulţi ar dori să stea mai mult, două-trei ore, dar nu pot din cauza acestui program de funcţionare nenorocit. Problema noastră cea mai mare este că turistul NU are cum să ajungă în staţiunea Parâng iarna! Da, NU are! De curând, când a nins, noi, cabanierii, NU am avut cu ce să urcăm la cabanele noastre! Vă daţi seama? Cu maşina nu se putea, cu snowmobilul nu se putea, că n-aveam voie pe drumul închis, iar cu telescaunul nu se putea o dată că apăruse o defecţiune electrică care a paralizat staţiunea, şi a doua oară din cauza viscolului, chiar şi atunci când curent electric era. În aceste condiţii, oamenii pleacă spre alte staţiuni apropiate, iar noi rămânem cu ochii în zare. I-am spus şi domnului primar, o spun să audă şi cei de la consiliul judeţean, şi nu vorbesc aiurea, vorbesc şi în numele colegilor mei: când va fi drum funcţional în Parâng şi iarna vom avea de 100 de ori mai mulţi turişti decât acum! Cel mai bun exemplu e Straja: când şi-au rezolvat problema cu drumul, au început să urce turişti de zece ori mai mulţi decât până atunci. La noi, când aţi mai văzut coadă de trei-patru ore la telescaun? Vă spun eu: de ani şi ani. Ştiţi că acum sunt de zece ori mai puţini turişti decât în 2005 în Parâng? Nu ştiţi şi nimeni n-o să vă spună asta din cadrul administraţiei locale. Dar o spun eu. Vă daţi seama, de 11 ani am involuat, în loc să evoluăm la acest număr de turişti şi lucrurile riscă să coboare mai jos dacă nu se face odată drumul ăsta nenorocit!”.
Vorbe frumoase despre noul administrator al domeniului schiabil
Cabanierul are însă şi o mulţumire legată de numirea noului administrator al domeniului schiabil din Parâng, Paul Ponyiczky: „Este un băiat care ştie muntele, care cunoaşte problemele. Mă bucur că în sfârşit a venit un om pe această funcţie care cunoaşte Parângul, zona, problemele cu care ne confruntăm şi ce trebuie făcut. Să sperăm că va fi mult mai bine cu el şi se va vedea munca lui”.
„Dorim o bună colaborare între toate părţile, primărie, cei care se ocupă de instalaţii şi noi, prin Asociaţia Cabanierilor, prin care să rezulte, în scurt timp, mărirea numărului de turişti din Petroşani, Valea Jiului şi din ţară, atât iarna, cât şi vara. Că, să ştiţi, această staţiune trebuie să aibă viaţă şi vara. Este necesar a fi făcute investiţii şi proiecte care să acopere şi turismul de vară, astfel încât să ne permitem să păstrăm personalul calificat. Habar nu aveţi ce greu găsim un barman sau un chelner calificat, bun în domeniu şi cu dorinţa să muncească de calitate. Şi asta e o problemă mare în Valea Jiului, lipsa personalului calificat în servicii şi turism, dar şi în multe alte domenii”, ne-a mai spus Răzvan Marica.
Schimbarea denumirilor tehnice ale pârtiilor
În ceea ce priveşte numele pârtiilor, cabanierul susţine că cei care au dat denumiri scurte şi cu litere telescaunelor sau pârtiilor au comis o mare greşeală: „Cum să pui denumire de pârtie A, sau B sau C, ori nume de telescaun TS1 şi tot aşa. Asta e o lipsă de imaginaţie, o lipsă de cunoştinţe în materie de turism, o ignorare totală a tradiţiei şi vechilor denumiri. Eu ştiu aşa, de când eram mic pârtiei de la ANEFS i se spunea Pârtia Poieniţa, pârtiei de sub telescaun, B cum îi zic ei, i se spunea pârtia Slima, mai este pârtia Poiana Mare de lângă troiţă, pe care au denumit-o neoficial poieniţă, dar domnul Popescu greşeşte amarnic; iar dinspre Petrila mai era o denumire, culoarul porcului, zona pe unde treceau porcii mistreţi. Acum tot altceva vedem şi auzim, de ne mirăm cu toţii”.
Nu vor încă telegondolă, dar vor musai TS4
Încheiem acest material prin a spune că înainte de telegondolă şi altele, conform cabanierului Răzvan Marica şi a celorlalţi din asociaţie, după cum susţine interlocutorul nostru, în Parâng este ultra necesar a fi construit cât de repede telescaunul numit de primărie TS4: „Cu ăsta trebuia să înceapă de fapt, după părerea noastră. Era de mare impact şi făcea un lucru nemaipomenit. Este neapărat nevoie de acest telescaun. El va ridica mult domeniul schiabil şi staţiunea. O să vedeţi. Păcat că n-au început proiectul cu el. Să vă spun ceva: eu şi alţii suntem împotriva plecării telegondolei din oraş! Uitaţi ce se întâmplă cu TS3, cum stă oprit din cauză că nu sunt clienţi să-i dea drumul, deoarece consumă mult. Dacă ar fi o telegondolă, la fel ar sta şi aia, că n-ar avea clienţi să plece de pe loc. Ca şi la Piatra Neamţ, mai mult ar sta şi n-ar avea niciun fel de impact economic. Doar să spui că ai telegondolă într-o staţiune nu e suficient, trebuie pragmatism, trebuie o analiză economică şi făcut ceea ce trebuie. Mai trebuie să te mai şi pricepi, să ai oameni care cunosc cum stă treaba cu turismul, cu promovarea, cu iniţiativa privind investiţiile din domeniul schiabil şi infrastructură. Deocamdată nu e nevoie de telegondolă în Parâng, dacă tot n-au făcut-o mai demult de la bază până sus, pe linia vechiului telescaun, să n-o mai facă de-acum, că multă vreme până ce ne vom dezvolta staţiunea cu adevărat nu vom avea nevoie de telegondolă, dar e nevoie într-adevăr de TS4, urâtă denumire şi deloc cu impact asupra marketingului turistic, dar aşa-i zic ei, cei din administraţie, nu noi”.