Au trecut 60 de ani de la înjurăturile lui N.S. Hrusciov la...

Au trecut 60 de ani de la înjurăturile lui N.S. Hrusciov la Lupeni

DISTRIBUIȚI

Timp de citire: 5 minute

Ne aflăm într-o zi de joi, 21 iunie, a anului 1962. În urmă cu 60 de ani N.S. Hrusciov coboară din tren la Lupeni. E însoțit de protipendada comunistă, în frunte cu Gheorghe Gheorghiu-Dej. Vizita aceasta va rămâne una istorică pentru municipiul istoric Lupeni, deoarece N.S. Hrusciov a rămas singurul conducător de stat de pe mapamond care a băut apă din Jiul de Vest (și de Est). Apă, vorba vine…

 

În afară de Gheorghe Gheorghiu-Dej (number one-ul PMR, prim secretar al CC al PMR și președintele Consiliului de Stat – acesta era echivalentul conducătorului statului) din delegația română mai fac parte: Nicolae Guină (ambasadorul României la Moscova între anii 1960-1966), ministrul de externe Corneliu Mănescu, Ion Gheorghe Maurer (președintele Consiliului de Miniștri, echivalentul prim ministrului), Gheorghe Apostol (prim vicepreședinte al Consiliului de Miniștri) și Nicolae Ceaușescu (secretar C.C. al P.C.R.).

În ediția de vineri, 22 iunie 1962, a ziarului „Drumul Socialismului”, care apărea la Deva, citim o relatare „Agerpres”, titrată „Printre minerii din Lupeni”:

„Joi după-amiază, mii de mineri împreună cu familiile lor veniți la Lupeni din tot bazinul carbonifer al Văii Jiului, au întâmpinat într-o atmosferă de puternic entuziasm delegația sovietică și pe conducătorii de partid și stat ai țării noastre.

Bătrânul oraș minier era împodobit ca în zile de sărbătoare cu steaguri, portrete ale clasicilor Marx, Engeles și Lenin, ale tovarășilor N. S. Hrușciov și Gheorghe Gheorghiu-Dej, cu panouri pe care sunt înscrise urări închinate Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, Partidului Muncitoresc Român, prieteniei de nezdruncinat româno-sovietice, unități mișcării comuniste și muncitorești internaționale.

În piața 6 August, unde s-a oprit trenul, oaspeții sânt întâmpinați de tovarășul Bujor Almășan, membru al C.C. al P.M.R., ministrul minelor și energiei electrice, de reprezentanți ai organelor locale de partid și de stat, ai organizațiilor obștești, ai conducerii minerilor din Valea Jiului precum și de vechi mineri participanți la eroicele greve din 1929.

Tov. Lazăr David, prim-secretar al Comitetului orășenesc Petroșani al P.M.R., adresează un călduros bun venit și cunoscuta urare a minerilor Noroc bun.

Oaspeților li se oferă nenumărate buchete de flori. Ei se îndreaptă apoi spre exploatarea minieră 6 August. De o parte și de alta a străzii, care poartă numele lui Vitoș Gavrilă, primul miner căzut victimă a represiunii sângeroase cu care regimul burghezo-moșieresc a înăbușit grevele minerilor, în curtea minei și împrejurimile minei, se află o imensă mulțime de oameni – mineri fruntași în producție din cele mai importante exploatări miniere, studenți ai Institutului de mine din Petroșani, printre care și străini ce studiază în țara noastră. Ei fac oaspeților o primire deosebit de entuziastă. Ovațiile și aclamațiile nu contenesc minute în șir. Cuvintele U.R.S.S., R.P.R. în veci prietene sunt scandate repetat, minute în șir. Un mare număr de mineri, îmbrăcați în cunoscutele lor uniforme, transmit oaspeților salutul lor prin ridicarea lămpii de miner.

Oaspeții se opresc pe locul unde, cu 35 de ani în urmă, minerii din Lupeni, sub conducerea Partidului Comunist din România, s-au ridicat la luptă împotriva exploatării capitaliste, a terorii, pentru pâine, pentru libertate și o viață mai bună. În fața plăcii comemorative, ridicată în amintirea celor căzuți în luptă, fac de gardă pionieri – fii de mineri. Tovarășul Suder Wiliam, directorul general al Combinatului carbonifer Valea Jiului, evocă momente emoționante in trecutul glorios de luptă al minerilor.

În incinta exploatării carbonifere are loc apoi un miting.

Din mulțime se desprinde un grup numeros de pionieri care se urcă și înmânează oaspeților buchete de flori.

Vasile Feher, miner fruntaș, șef de brigadă, Nicolae Nicorici, directorul exploatării miniere 6 August din Lupeni, rostesc cuvântări de salut.

Primiți cu aclamații înflăcărate, iau cuvântul tovarășii Gheorghe Gheorgiu-Dej și N. S. Hrușciov.

În timpul cuvântărilor, de pretutindeni, răsună aplauze furtunoase, urale și ovații puternice. La sfârșit, tovarășii Gheorghe Gheorgiu-Dej și N. S. Hrușciov se îmbrățișează cu căldură.

După miting, primul secretar al Comitetului orășenesc Petroșani al P.M.R. le înmânează tovarășilor N.S. Hrușciov și Gheorghe Gheorghiu-Dej câte o cască de miner.

În sala de festivități a exploatării miniere din Lupeni are loc apoi o întâlnire prietenească cu vechi mineri participanți la greva din 1929 și cu fruntași în producție. Șeful delegației sovietice se întreține cu ei cordial, se interesează de condițiile de muncă și viață ale minerilor, de succesele lor în producție. Tovarășilor Hrușciov și Gheorghe-Dej li s-au oferit în dar câte un costum de miner și machete ale unui abataj din mină.

După ce și-au luat rămas bun de al mineri, oaspeții au părăsit Lupeni cu trenul”.

 

Un discurs (prea) picant pentru… imperialiști…

De la regretatul prozator Corneliu Rădulescu am aflat o filă picantă de istorie orală, neconsemnată până acum. La tribună urcă N.S. Hrusciov. Acesta vorbește despre câte în stele și-n lună, despre clasa muncitoare, prietenia între popoare ș.a.m.d. Traducătorul îmbracă propozițiile rusești în haina limbii române. Asta, până când N.S. Hrusciov ajunge cu vorba și la americani/ occidentali. Aici, îmi povestea Corneliu Rădulescu, discursul lui N.S. Hrusciov atinge paroxismul. Din gura Hrusciovului ies cuvinte grele, aruncate parcă de AKM-urile sau Katiușele luptei cu capitaliștii. N-ar fi exclus ca la auzul artileriei grele a Hrusciovului, cerul Lupeniului să se fi însângerat dintr-odată ca steagul partidului comunist. Deși nu pricepe o iotă din măscările debitate de Hrusciov la adresa capitaliștilor, norodul aplaudă cu frenezie, scandând excitat: „U.R.S.S., R.P.R. / În veci prietene!”. În schimb, traducătorul, dându-și seama că N.S. Hrusciov a luat-o pe arătură, traduce imperturbabil discursul oficial, fără asperități și stridențe. Și iată cum „traduttore, traditore” salvează discursul lui N.S. Hrusciov. Poate vă întrebați cum de a înțeles profesorul Corneliu Rădulescu înjurăturile lui Hrusciov. Răspunsul e foarte simplu: Corneliu Rădulescu era profesor de limba rusă și, în plus, era născut în Basarabia, fiind refugiat în România.

Marian BOBOC

N.R. În paginile 4-5 vă prezentăm un fotoreportaj al vizitei.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

   DISCLAIMER
   Atentie! Postati pe propria raspundere!
   Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii