Cataloage Confort Media
Există puțini oameni în lumea asta de care să spui că nu știi să fi făcut rău cuiva. Am cunoscut și am lucrat cu un astfel de om: Florin Boboc.
La mina Livezeni, prima dată când am lucrat împreună a fost la sectorul 1. El era inginer APMM, iar eu eram inginer CFL. Nu de multe ori, la schimbul 1, când mai ales întârziam cu o seară înainte la câte o bere, atât eu, cât și colegii mei nu ne trezeam să venim la șut. Dar o făceam, știind că avem acoperire.
Florin Boboc intra imediat în mină și ne ținea locul. Tot el îl convingea pe șeful de sector să ne ierte, că suntem băieți buni. Prin urmare, și noi încercam, colegial, să ne revanșăm.
Într-o zi, Florin îmi cere să las doi băieți să îi ducă doi saci cu nisip acasă: închidea terasa și avea nevoie de material. Am făcut anunțul la locul de muncă: Cine se oferă să ducă doi saci la dl. Boboc acasă pleacă azi cu duba de ora 9. Adică termina șutul mai repede.
S-au oferit doi ortaci, prieteni buni și de… pahar, Iriza și Bălău (zis „Dopul”).
Au încărcat sacii cu nisip și au plecat. Între timp, Florin m-a rugat să mai trimit băieții și a doua zi să mai care ceva. Am făcut din nou anunțul, dar înainte să îl termin, cei doi, „Dopu” si Iriza, au fugit în mină, spunându-mi că, dacă trebuie, vor sta și două șuturi, dar nu se mai duc la Florin Boboc. Ulterior aveam să înțeleg de ce. Liftul nu funcționa și, prin urmare, sacii cu nisip au fost cărați cu cârca. Iar, atenție mare, Florin locuia la etajul opt, plus mezaninul…
O altă întâmplare tot cu Florin Boboc s-a petrecut la garajul lui. După ce am terminat schimbul doi, ne-am dus la Florin, la garaj, să îl ajutăm să încarce niște lemne, pe care trebuia să le trimită la socrii, într-un sat din Teleorman.
La rugămintea lui Florin am răspuns eu cu Darie Nicolae și cu încă doi ortaci. Ne-am gândit că 5 oameni încărcăm rapid lemnele dintr-un garaj, căci câte lemne poate să intre într-un garaj?! Însă, când a deschis garajul, am fost șocați: lemnele erau stivuite până în fundul acestuia. A durat câteva ore până să încărcăm toate lemnele. Îmi amintesc și acum că până și în somn mai făceam mișcarea de translație prin care încărcam lemnele. Toate ca toate, dar în acea zi țin minte că am băut pentru prima dată bere „Bergenbier”, care atunci apăruse pentru prima dată pe piață. Făcuse cinste Florin Boboc. Din clipa aia am știut că atunci când te cheamă Florin Boboc la garaj, nu este bine să mergi singur, fiind indicat să iei cu tine o brigadă dacă era posibil… Erau lemne multe, dar se găsea și bere din belșug….
Nu demult (textul a fost scris imediat după trecerea în veșnicie a lui Florin Boboc, în urmă cu 10 ani – n.r.), Florin Boboc a murit. Nu trebuia să se întâmple asta. Chiar în seara dinaintea zilei în care a murit m-a sunat din spital, de la Cluj-Napoca, să mă certe că am acceptat la mina Livezeni o conducere din altă parte, și nu am reușit să numim pe cineva de la noi.
P.S. Pe urmă, am vorbit la noi la mină să îi facem crucea de fier pentru mormânt. Când a fost gata, am fost sunat de către cineva de la mină:„Adi, să știi că ți-am terminat crucea”. Am zâmbit. Probabil și Florin Boboc ar fi făcut și el la fel…
Adrian Ștefan JURCA
Foto: Florin Boboc la depunerea jurământului de consilier în Consiliul Local Petroșan
