Ar fi de apreciat

Trebuie să ai  curaj și multă îndemânare în conducerea autoturismului, ca să te aventurezi  pe drumul care duce la Obârșia Lotrului. E jale până la ieșirea din județul nostru, fiindcă, odată intrat în Vâlcea, simți că e altă viață.

Deteriorate sunt

îndeosebi porțiunile de drum la care, în ultimii doi ani, reparațiile s-au rezumat la tradiționalele plombări. Și, din păcate,  nu sunt puține. Nu apuci să te bucuri de segmentele de șosea asfaltate așa cum trebuie, că dai  în alte gropi. Și o ții tot așa până pe dealul pe care este indicatorul care-ți face cunoscut c-ai intrat în județul Vâlcea.  De aici încolo, într-adevăr, poți să respiri liniștit, fiindcă e cu totul o altă viață.

La începutul lunii

ăsteia nu mi-a fost dat să văd multe mașini care să meargă înspre Groapa Seacă sau mai departe și care să vină spre Petroșani. La volanul celor cu care m-am întâlnit automobiliștii era deosebit de prudenți. Mult timp am rulat în spatele unui autoturism de teren cu număr de Vâlcea al cărui șofer se vedea că știe starea drumului. După câteva minute am dat de gipan la popasul de la Obârșia Lotrului. Cel aflat dincolo de pod, pe dreapta, imediat cum treci de intersecția care duce la Sebeș.

Autoturismul este

al patronului localului, iar omul fusese la Petroșani, să se aprovizioneze cu ce-i era necesar. Mi-a zis că preferă, totuși, să meargă mai încet, deși îi ia mai mult timp, și să facă douăzeci și opt de kilometri, decât să-i parcurgă pe cei peste patruzeci și ceva până la Brezoi. Nu știu dacă, în primăvară, imediat ce timpul va permite,  mai marii de la Hunedoara își vor apleca atenția și asupra acestui drum județean și îl vor asfalta în întregime. Drumul este umblat din ambele părți, de la el se fac intrările spre Transalpina, și este cea mai scurtă cale de a ajunge pe Valea Oltului. Așa că efortul ar merita și, mai ales, ar fi apreciat.