Am fost, și nu o dată, la Sfânta

Am fost, și nu o dată, la Sfânta

DISTRIBUIȚI

Timp de citire: un minut

Azi e ziua Sfintei Cuvioase Parascheva. Se știe cum e cu restricția din acest an de la mitropolia ieșeană, impusă, din cauza pandemiei de Covid-19, credincioșilor din diferitele colțuri ale țării și din afara ei care ar fi vrută să se închine la racla cu moaștele sfintei. De data aceasta, în zilele de dinaintea sărbătorii și în cele câteva după, acest privilegiul îl au doar cei cu buletin de Iași.  

În Iași așa auzi.
Merg sau am fost la Sfânta. Și, ca unul care am văzut asta cu ochii mei, nu-i zi în care să nu fie rând la racla acesteia. Coada începe în exterior, continuă până la mica intrare laterală a clădirii de curând renovate a mitropoliei și, apoi, în interior. Lumea e răbdătoare și, oricât s-ar sta la rând, nu-ți ia mai mult de o jumătate sau trei sferturi de ceas, ca-i să ajungi la capăt. Asta vară, în iulie, coada era vizibil mai ”aerisită”. Pe jos erau trasate marcaje care-ți impuneau să respecți distanța față de ceilalți pelerini de din fața sau din spatele tău. Și, deși am plecat de afară, în nici treizeci de minute am fost la capătul din interior al rândului.

Părerile cu privire
la închinarea la racla cu sfintele moaște sunt împărțite. În timp ce unii o fac și se gândesc la asta cu evlavie, alții cred că îndeletnicirea este pierdere de timp și-i iau în derâdere pe cei pe care-i numesc pupători de moaște. Nu-i treaba mea să-i judec. Știu, însă, trăirile pe care le ai și ce simți în suflet pe măsură ce te apropii de racla aurită. Așa mi se întâmplă în fiecare an, când ajung la mitropolie, și,  în mod sigur, sentimente similare le trăiesc și cei pe care  îi întâlnesc acolo de fiecare dată.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

   DISCLAIMER
   Atentie! Postati pe propria raspundere!
   Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii