Cine sună azi cu noaptea-n cap la „112”? Vreo femeie, cuprinsă de durerile facerile, vreun creditor al CEH? Nu, un trădător al minerilor.
Uitând de vremea când haiducea el prin curtea CEH, Petre Bebe Nica, azi ditamai directorul general adjunct al CEH, nu mai vrea să simtă sudoarea de obială minerească în proximitatea locului său de muncă. De aceea, văzând că se strânse mult popor în curtea CEH, Nica se uită la calendar. Nu, nu sunt urătorii, că vremea colindelor a trecut. Se extrage cu greu de sub biroul unde stătea ascuns şi, târându-se cu grijă spre fereastră, se mai uită odată prin perdeaua găurită. Deşi a pierdut demult contactul cu poporul muncitor, Nica îşi recunoaşte ortacii de la Mina Lupeni. Văzând că ortacii îi alimentează cu carne răcitorul, în ritmul strigăturilor „Nica, trădătorul!”, „Nica, trădătorul!”, îşi dă seama că e groasă. Faţa i se inundă brusc de fluvii de transpiraţie rece. Un tremur al corpului îl apucă de îndată. Cu un ultim efort, abia apucă să sune la „112”. Şi aşa leoarcă, fără vlagă, comunică la „112” că se simte ameninţat. De cine? Chiar de ortacii lui pe care i-a trădat cu premeditare de atâtea şi atâtea ori.
Marian BOBOC