Adrian Jurca, preşedintele Sindicatului „Noroc Bun”: „Minerii, dacă vor să asculte minciunile lui Nica Petre şi filozofiile nu ştiu cui de prin CEH, vor ajunge pe drumuri fără nici un leu în buzunar. Singura şansă este ca Sindicatul Noroc Bun să câştige apelul, minele să poată primi ajutor de stat şi astfel angajaţii CEH să beneficieze de protecţie socială”.

Marian BOBOC: Care este situaţia CEH din punctul dvs. de vedere, ca lider al Sindicatului „Noroc Bun”, singurul sindicat neaservit politic din zona minieră a CEH şi căruia îi mai pasă de minerit…

Ing. Adrian JURCA (preşedintele Sindicatului „Noroc Bun”): Practic, dacă ţinem cont doar de situaţia economică, CEH este în faliment. Acest faliment însă nu se declară, cel puţin aşa cred eu, pentru că hotărârea instanţei de (re)intrare în insolvenţă nu este definitivă. Aceasta poate fi atacată la Curtea de Apel Alba Iulia de către Sindicatul „Noroc Bun”.

Marian BOBOC: De ce s-a ajuns aici? Unde s-a greşit?

Ing. Adrian JURCA: De la înfiinţarea CEH şi până acum, administraţia nu a ţinut cont de cadrul economic în care CEH a produs energia. Restructurarea şi reorganizarea au fost mereu amânate. Aşa au vrut liderii politici de la judeţ şi Nica Petre, care îşi pierdea astfel influenţa.

Marian BOBOC: Când a intrat CEH într-o stare atât de critică, încât să nu mai poată reveni?

Ing. Adrian JURCA: În anul 2015 Guvernul României a aprobat un ajutor de stat către CEH cu avizul Comisiei Europene. Din acest ajutor a venit o parte. Cealaltă parte nu a mai fost virată în conturile CEH deoarece administraţia avea obligaţia să elaboreze un Plan de Restructurare şi Reorganizare care să fie acceptat de Comisia Europeană. Cerinţa Guvernului şi a Consiliului European era separarea activităţii miniere de cea energetică. Apoi, trecerea minelor, sau doar a unor mine, pe program de închidere. Administraţia CEH nu a făcut acest plan, deoarece Nica Petre a organizat tot felul de „lupte”: Păduraru se lega de poarta minei Lonea, minerii erau îndemnaţi să se blocheze în subteran etc. Aceasta, în condiţiile în care în luna mai 2015 s-a semnat un Protocol de către sindicate – cu excepţia Sindicatului „Noroc Bun” -, în care se puneau de acord cu închiderea minelor administraţia, ministerul şi, repet, toate sindicatele, cu excepţia Sindicatului „Noroc Bun”. Ce uită lumea, este că atunci, în 2015, condiţia impusă de Comisia Europeană, dacă nu se face separarea activităţilor în cadrul CEH, era falimentul şi lichidarea. De citit Hotărârea de Guvern prin care se acorda ajutor de stat CEH.

Marian BOBOC: Totuşi, o parte din ajutor parcă a venit. Ce s-a întâmplat cu el?

Ing. Adrian JURCA: A fost cheltuit. Nimeni nu ştie cum. Imediat după, Constantin Jujan a demisionat din funcţia de director general.

Marian BOBOC: Astăzi, 11 iulie 2016, ce se mai poate face?

Ing. Adrian JURCA: Suntem din nou în insolvenţă din 23 iunie a.c. Administratorul judiciar are datoria să reia din nou: raportul asupra cauzelor care au dus la insolvenţă, măsurile de organizare. Însă, administratorul judiciar reprezintă interesele creditorilor, atenţie!, nu ale angajaţilor. Ministerul Energiei, în stilul caracteristic, nu se grăbeşte să facă ceva. De altfel, nu a făcut nimic până acum: doar vorbe goale, fără acoperire. Ministerul nu a numit până acum nici cel puţin un administrator special.

Marian BOBOC: Ce ne puteţi spune despre Contractul Colectiv de Muncă (C.C.M.)?

Ing. Adrian JURCA: C.C.M. este valabil. Administraţia CEH nu-l respectă din lipsa resurselor financiare. Resurse financiare care, însă, curios, se găsesc pentru plata salariilor liderilor de la Sindicatul Muntele, celebrii delegaţi şi inspectori sociali!, pentru plata delegaţiilor şi alte deconturi. Nimeni nu are curajul să prezinte cât cheltuieşte CEH cu liderii de sindicat de la Sindicatul Muntele (salarii, delegaţii etc.). Nica Petre îşi cumpără, „întâmplător”, acelaşi tip de maşină cu maşinile puse la dispoziţie de CEH. Sunt curios dacă şi câte reparaţii s-au făcut fictiv la un service auto de la intrarea în Vulcan şi dacă în realitate piesele merg înspre maşina lui personală? Sunt tare curios, este aşa? Sper să verifice cineva toate aceasta…

Marian BOBOC: De ce se negociază alt C.C.M., din moment ce actualul C.C.M. nu se respectă?

Ing. Adrian JURCA: Scopul este intimidarea administratorului judiciar de către Nica Petre. Aceasta se urmăreşte, de fapt. În raportul pe care administratorul judiciar îl va face, este posibil, de ce nu?, să fie trecute şi măgăriile făcute de Sindicatul Muntele. A zis ceva Nica Petre de CCM până acum? Nu… De ce? Pentru că îi convenea pacea asta. El câştiga în continuare: se putea plimba pe unde voia pe banii CEH. Păduraru Vasile, spre exemplu, putea să stea liniştit acasă, plătit ca delegat sindical, fără să-l întrebe nimeni nimic. De ce nu verifică nimeni rapoartele delegaţilor sindicali, rapoartele inspectorului social Nica Petre pe ultimii doi ani? Dacă totul este un fals? Dacă totul este o chestie penală strigătoare la cer?

Marian BOBOC: Ce trebuie să înţeleagă minerii?

Ing. Adrian JURCA: Singura variantă este să reuşim noi, Sindicatul „Noroc Bun”, prin apelul de la Curtea de Apel Alba Iulia, să impunem Ministerului Energie şi Guvernului României să acorde ajutor de stat mineritului pe un program de închidere cât mai lung, anul 2024. Altfel, vom intra în faliment. Este tot ce mai pot face sindicatele, adică noi. Minerii să nu mai fie comozi. Să-i întrebe pe colegii lor de la Uricani, Petrila sau Paroşeni de ce primesc plăţii compensatorii la plecarea din sistem şi gratuităţi la pensionare? Răspunsul e că la SNÎMVJ statul acordă ajutor de stat. Aşa că minerii, dacă vor să asculte minciunile lui Nica Petre şi filozofiile nu ştiu cui de prin CEH, vor ajunge pe drumuri fără niciun leu în buzunar. Singura şansă este ca Sindicatul Noroc Bun să câştige apelul, minele să poată primi ajutor de stat şi astfel angajaţii CEH să beneficieze de protecţie socială. Cu părere de rău trebuie să o spun, cu excepţia noastră, Sindicatul Noroc Bun, care avem şansa apelului, sindicatele nu îşi mai au rostul. De ce să mai fi membru la Nica Petre? Nu mai poate face nimic. Absolut nimic, este ieşit din cărţi complet. Cine va mai negocia un CCM fără Buget de Venituri şi Cheltuieli şi în ce condiţii? Trebuie făcute acorduri punctuale pe anumite situaţii, iar oamenii care sunt implicaţi direct în producţie (de cărbune sau de energie) să fie plătiţi cum se cuvine. În rest, sunt poveşti aruncate pe piaţă. Păcat că minerilor le este greu să stea de vorbă cu vecinii lor, colegii lor de la SNÎMVJ, şi să îşi dea seama că am dreptate. Dar încă mai sper că nu se vor mai lăsa manipulaţi de Nica Petre şi ai lui. Barem acum când sunt în joc locurile lor de muncă, pensiile şi viitorul familiei lor.