Vulcan / Mohora nu se mai varsă în Jiu

Vulcan / Mohora nu se mai varsă în Jiu

DISTRIBUIȚI

În oraș, pârâul Mohora este ascuns, în mare parte, privirilor locuitorilor Vulcanului. Îl pot vedea numai cei care merg prin Cocoșvar sau care, în drum spre Coroești, trec podul de lângă fostul „Kenaan”.

În rest mai nimic.
Pe traseul pe care, odinioară, albia lui era la câțiva metri de strada Traian, apele pârâului au fost dirijate prin tuburi de mare diametru, acoperite mai apoi cu pământ. În consiliul local, despre Mohora aducea des aminte domnul Simion Spiridon. Profesorul vorbea îndeosebi despre starea jalnică a albiei sale din partea de jos, aproape de punctul în care pârâul se vărsa în râul Jiul de Vest. Pet-uri și alte fel de fel de mizerii au umplut locul acela. Acum, că domnia sa nu mai este consilier local, de pârâul Mohora nu-i mai pasă niciunui ales local.

Numele lui mai apare
pe buzele cuiva numai când apa-i devine neagră, lucru care se vede perfect de pe aleea care face legătura dintre Bulevardul Mihai Viteazul și strada Nicolae Titulescu. Despre ce-i mai jos de aici nimeni nu vorbește nimic. Ori că nu se știe, ori că subiectul nu mai e la modă. Vineri dimineață am avut ocazia să trec pe acolo. După ce am coborât pe lângă bisericuța părintelui Mircea Braicău, m-am întâlnit cu un prieten și, împreună, am luat-o pe poteca de lângă calea ferată. Pe ștrec, cum se spune.

Nu m-am dus
în mod special pentru pârâul Mohora. O altă curiozitate mă făcuse să mă alătur celui cu care mergeam, dar despre asta voi vorbi data viitoare. La un moment dat, am observat, lângă un gard, un fir de apă vioi nevoie mare. M-am oprit nedumerit. Da, da, e Mohora, m-a scos din nedumerire prietenul. Într-adevăr, în zona asta pârâul își săpase o altă albie, lată cam de un metru și lungă de vreo zece-cincisprezece. La capătul noi albii apele pârâului dispăreau brusc în pământ. De fapt, nu chiar în pământ, ci într-una din gurile sistemului centralizat de canalizare care vine din Lupeni, trece prin Vulcan și ajunge-n Dănuțoni. Canalizarea aceea veche, de peste șaizeci de ani, construită cu deținuți.

Nu-i greu de ghicit
cauza pentru care apele pârâului au ales varianta asta. Mai în jos de podețul peste care trece calea ferată albia lui e colmatată la greu, iar nămolul și mizeriile nu au mai fost mișcate de ani buni. Prietenul Vasile Todesc își amintește că, prin 2010 sau 2011, l-a tot rugat pe Ile să trimită pe careva, cu utilajul, ca să remedieze cât de cât situația. Numai că, de fiecare dată, primarul se eschiva, se trăgea pe cur, cum se mai spune în popor: acum nu pot, merg la o ședință, lasă, că o să facem noi, vedem când.

Așa că, după ceva vreme,
Vasile Todesc a rămas mască atunci când au apărut câțiva muncitori și un excavator, parcă. Nu, nu-i trimisese Ile, ci Angela Stoica, viceprimăriță în acei ani. Auzise despre povestea asta și a dat ordin, ca, rapid, să descongestioneze albia din aval a pârâului. În momentul de față, situația este la fel. La scurgerea în Jiu albia pârâului e plină până sus cu nămol și felurite mizerii. Domnul profesor Simion Spiridon este de părere că, după închiderea preparație, pârâul ar putea să-și reia vechiul curs, prin incinta acesteia. „Dacă nu la suprafață, atunci pe sub pământ, este de părere domnia sa. S-ar putea instala un sistem de conducte, la fel ca pe Traian, și, astfel, s-ar rezolva în întregime problema asta”. Oare când va fi asta?

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

   DISCLAIMER
   Atentie! Postati pe propria raspundere!
   Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii