Vulcan / Comoara de nepreţuit din săculeţi

Vulcan / Comoara de nepreţuit din săculeţi

DISTRIBUIȚI

Mă gândesc că, sâmbătă, în vârful munţilor Vâlcan – la solemnitatea de comemorare despre care s-a vorbit deja foarte mult – înainte de a se fi petrecut ceea ce voi relata eu aici, au fost mulţi care i-au observat pe cei cinci tineri care, un pic mai la o parte de oficiali, ţineau în mâini, cu mare, mare grijă, câte un săculeţ legat la gât cu o panglică tricoloră.

Fiecare săculeţ,
aşa cum mi-a fost dat să aflu puţin mai târziu de la domnul colonel (r) Ion Aldescu, conţinea câte o comoară de nepreţuit. Foarte mulţi vulcăneni îl cunosc sau îl mai ţin minte pe dumnealui. Ani la rând a lucrat ca ofiţer în unitatea militară existentă la Vulcan, cu decenii în urmă, iar după pensionare s-a retras pe tărâmurile vâlcene natale. Sunt la fel de cunoscute şi apreciate şi cărţile sale de istorie militară a acestor locuri, dar şi stăruinţa cu care, acum scoate la iveală documente inedite pe care mulţi consăteni de-ai lui le-au crezut demult pierdute.

La cea mai înaltă cotă
a Pasului Vâlcan, domnul colonel (r) Ion Aldescu a venit ca membru al subfilialei „Cultul Eroilor” din comuna Goleşti, judeţul Vâlcea. L-a însoţit pe col. (r) Nicolae Ştefănescu, preşedintele acesteia, alături de alţi optsprezece membri ai subfilialei vâlcene. Domniile lor au constituit un grup compact şi uşor de recunoscut atât după imensul drapel tricolor (6/3 m) pe care, mândri, îl ţineau desfăşurat, dar şi după cele două pancarte-mesaj. „Un dialog între generaţii”, cum mi le-a prezentat col. (r) Ion Aldescu. „Pentru onoarea patriei şi a drapelului, pentru făurirea unităţii României, noi am apărat pământul sfânt al ţării, lăsându-vă vouă, generaţiilor viitoare, o naţiune liberă şi independentă”, spune cel dintâi mesaj, în numele celor care au luptat şi s-au jertfit pentru făurirea României Mari. Cel de-al doilea conţine răspunsul generaţiei de acum: „Ne plecăm cu veneraţie în faţa sacrificiului suprem al bravilor eroi ai neamului, apărători demni şi viteji ai fiinţei noastre naţionale, iar la chemarea patriei vom şti să ne jertfim şi noi pentru păstrarea independenţei şi suveranităţii României”.

Cu puţin înainte
ca tinerii cu săculeţe să purceadă la ceea ce aveau de făcut, col.(r) Ion Aldescu l-a rugat pe un jandarm să aibă bunăvoinţa şi să aprindă candela pe care el o ţinea în mână. A vrut neapărat ca gestul acesta să-l facă un cadru militar activ. Şi, pentru că ofiţerii şi subofiţerii militari erau în dispozitivul care alcătuia garda de onoare, a apelat la subofiţerul în uniformă albastră. După care domnia sa m-a tras undeva mai la fereală şi mi-a dezvăluit taina conţinutului celor cinci săculeţi. În ei se găsea pământ din cele cinci judeţe istorice ale Olteniei: Gorj, Dolj, Mehedinţi, Romanaţi şi Vâlcea”. „Judeţul Olt, aşa cum îl ştim noi azi, ţinea de Muntenia”, mi-a atras atenţia vechea mea cunoştinţă.

Apoi, în timp
ce tinerii depuneau săculeţii la baza crucii sau lângă busturile de lângă ea, am fost lămurit şi în privinţa semnificaţiei acestui gest patriotic. Puţinul pământ din fiecare judeţ amintit a fost adus în memoria celor cinci ofiţeri şi soldaţi originari din aceste judeţe, care şi-au pierdut viaţa în luptele din Pasul Vâlcan. Nu pot să vă descriu sentimentul pe care l-am simţit în acele clipe, dar, sincer, l-am catalogat ca fiind mult deasupra multora dintre frazele destul de sforăitoare, aş putea spune, auzite în discurile oficialilor care s-au perindat în faţa microfonului. Mulţimea prezentă la comemorare ar putea să-mi dea sau nu dreptate, dar eu rămân la sentimentul de care m-am simţit cuprins.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

   DISCLAIMER
   Atentie! Postati pe propria raspundere!
   Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii