Str. T. Vladimirescu. 36B şi 36C / Cine îi bagă în seamă și...

Str. T. Vladimirescu. 36B şi 36C / Cine îi bagă în seamă și pe acești petrileni?

DISTRIBUIȚI

Fiindcă oamenii ne-au solicitat să mergem să ne spună păsurile, ne-am deplasat, la Petrila, în Cartierul Tudor Vladimirescu. Un cartier central, frumos, cu stradă reabilitată, cu oameni gospodari şi de bun simţ şi cu unele blocuri ce au faţada chiar la strada principală. Totuşi, de multă vreme, de peste un an mai exact, oamenii din două blocuri din acest cartier semnalează primăriei că au şi ei unele nevoi, dorindu-şi ceva amenajări şi în zona lor, nu foarte dificil de făcut, mulţumind totodată primăriei că le-a reabilitat strada. Nevoi care provin din unele probleme ce creează disconfort. Dar la probleme nu primesc niciodată răspuns, cel puţin până acum, în sensul că faptele nu se văd şi nici nu s-au văzut… Şi sunt probleme de care se izbesc zilnic cu toţii, să ne înţelegem, şi veţi vedea în cele ce urmează că oamenii au perfectă dreptate. Uneori, vorbele „tăioase” există din partea celor ce reprezintă autorităţile locale,, „unii din primărie răţoindu-se la noi că nu doar pe Tudor Vladimirescu există viaţă şi nevoi…”, după cum ne semnalează unii cetăţeni din aceste imobile. Ceea ce face ca şi oamenii să se înverşuneze şi să caute să se facă şi mai clar înţeleşi, apelând, iată, şi la presă, „că suntem şi noi petrileni cu drepturi depline ca toţi ceilalţi, plătitori la zi de taxe şi impozite locale”.

Cetăţenii au întâmpinat ZVJ cu bucurie
Am ajuns, după prânz, la adresa indicată de mai mulţi cetăţeni din blocurile 36B şi 36C de pe strada Tudor Vladimirescu din Petrila. Sunt blocuri din zona „Căprioara”, care în faţă au priveliştea înspre strada Republicii, iar în spate înspre strada Tudor Vladimirescu, o stradă reabilitată recent.
Am fost întâmpinaţi de câţiva cetăţeni, care ne-au condus imediat să ne arate problemele lor, unele la care cei din primărie nu le-au dat nici până acum răspuns, deşi de mai bine de un an unii din locatari se luptă să fie înţeleşi şi ajutaţi. „Bine că aţi venit, ZVJ este ziarul care întotdeauna ascultă şi problemele cetăţeanului simplu. Mulţumim că aţi răspuns apelului nostru”, ne-a spus unul dintre aceştia. „Nu e vorba de mulţumiri, noi ne facem doar treaba şi ZVJ întotdeauna a mers acolo unde a fost solicitat. Că nu întotdeauna le şi rezolvă, asta-i altă treabă, că nu depinde de noi. Dar care-i baiul?”, i-am întrebat.

Nu toate problemele cetăţenilor se rezolvă cu bani mulţi, mai e şi chestie de bună gospodărire
„Problemele sunt edilitare, destule am zice, dar care se puteau rezolva, măcar o parte din ele, cu bani nu foarte mulţi, ci cu mai multă eficienţă gospodărească. Da, e vorba şi de bani, dar nu foarte mulţi, iar lălăiala asta prelungită, sincer, nu ne-o putem explica”, ne-a spus o doamnă ce susţinea că stă la etajul doi al blocului 36C. „De exemplu, cât ar fi costat să se facă în zona blocului 36B, undeva în apropiere de scara a III-a, un mic ţarc amenajat, unde să încapă patru-cinci containere? Astfel, odată rezolvată chestiunea asta, vântul nu ar mai purta toate cartoanele şi ambalajele aruncate de cele patru-cinci magazine (alimentare şi nealimentare) de la parterele blocurilor din apropiere? Un ţarc amenajat ar arăta perfect şi ar demonstra civilizaţie, dacă tot se trâmbiţează varianta cu modernizarea cartierului”, a continuat femeia.

Problema nr. 1 – şi care pute rău!
O stradă reabilitată, domnilor edili petrileni, cum e Tudor Vladimirescu, nu înseamnă că „s-a terminat modernizarea”. Ce facem cu gunoiul aflat la nici 5 metri de scările blocului? Că pute şi e duhoare exact la câţiva metri de intrările în scările blocului de la carnea stricată aruncată de la cele două-trei magazine alimentare (un fast-food, o alimentară şi un alt magazin de preparate din carne) de-ţi rupe nasul. Cât ar lua ca primăria să-i oblige pe acei patroni să arunce carnea şi mâncarea stricată în propriile tomberoane, etanşate şi puse la punct? Cât ar dura şi câţi bani s-ar cheltui de primărie ca să le ceară acestor proprietari ca ambalajele de carton să nu se mai arunce în containere, ci să le lege frumos şi să le pună legate lângă tomberoane (urmând a fi ridicate periodic, după programul stabilit, odată cu ridicarea gunoiului menajer din containerele respective)? Această problemă s-ar rezolva deci fără „mari investiţii”… Iar spaţiu de ţarc există, exact în spatele acelui garaj de peste drum de bloc, unde, cândva, cineva plătea loc de parcare, dar care s-a retras demult de-acolo pe motiv că-i curgea apa de pe streaşina blocului, de bună ce era aceasta, direct pe maşină. Acolo, oamenii cu care am stat de vorbă, ne-au arătat că acel ţarc ar fi numai bun pus acolo. Totul e să se vrea şi să nu se tot pună, mereu, motive şi iar motive…

Problema nr. 2
O a doua problemă expusă de cetăţeni în această zonă ar fi parcările. Asta să zicem ca ar costa ceva, dar nici ceva de neconceput. Dacă anul trecut se amenajau vreo zece locuri, anul ăsta iar vreo zece şi la anul tot atât, cele treizeci-patruzeci de parcări ar fi făcut să se descongestioneze imediat zona, supraaglomerată acum din cauză că oamenii parchează cum pot. Există o linie între cele două blocuri (vorbim acum de blocul 36C), unde oamenii ne-au arătat că se pot face liniştit vreo opt locuri de parcare. Apoi, înspre zona de joacă pentru copii, pe laterala de peste drum, se mai pot amenaja alte zece locuri de parcare, poate şi mai mult. Există un spaţiu destul de larg ce face parte din domeniul public şi care acum e un teren viran, urât şi neîntreţinut total. Să fie clar şi să se înţeleagă, terenul în cauză n-are a face cu părculeţul de joacă pentru copii (vorba vine loc de joacă că vai şi amar, ajungem şi la el!).

Problema nr. 3
A treia problemă vizează, v-aţi prins, exact acel parc de joacă, un adevărat focar de mizerie, neîntreţinut total, exact în buricul târgului. Hinţile sunt pericol public, balansoarele, dacă se pot numi aşa, la fel, un tobogan ruginit pe care copiii îşi rup nădragii, două bănci chinuite, una fără spătar şi un capăt de stativ pe care odată stătea un balansoar stă ascuns în iarbă, aşteptând să cadă, Doamne fereşte, un copil ce aleargă şi se împiedică în el… La fel, Doamne fereşte de vreun accident. Iarba netunsă şi gazonul lipsă, fac din acest părculeţ, ce trebuia să fie o oază a fericirii copiilor din cele câteva blocuri din zonă, o adevărată spaimă pentru părinţi. Care ne-au spus că tot solicită primăriei şi li se tot spune că dacă n-au văzut cumva, peste drum, la Căprioara, cum s-a reabilitat acel parc al copiilor. „Bine, bine, dar acest părculeţ ar folosi copiilor noştri, după-amiezile când se joacă. Ce treabă avem noi cu parcul de peste drum?”, susţin unii locatari.

Mulţi se feresc să-şi dea numele, sau să vorbească… Oare de ce?
Vedeţi, când spunem unii cetăţeni, sau unii locatari, vorbim de cei care din frică, nu se ştie de ce această frică la 30 de ani de când ne-am câştigat libertatea să ne spunem păsurile, dar cu toate acestea le respectăm dorinţa. Totuşi, au fost şi oameni care au vorbit cu noi, ne-au prezentat problemele şi au avut şi puterea şi corectitudinea să-şi dea numele. Redăm mai jos câte puţin din ce ne-au spus aceştia.

Vor un ţarc pentru containerele din zonă!
Ionel Bolog, din blocul 36B, scara III, ne-a expus problemele, rugând primăria să asculte păsurile locatarilor blocului şi scării sale: „Fac apel şi pe această cale primăriei, să ne amenajeze aici un ţarc pentru containere. În momentul când acestea se umplu – şi se umplu zilnic, că le alimentează cu mâncare, carne stricată şi ambalaje toate magazinele din zonă –, totul cade pe jos şi stă aşa o zi două. Timp în care nu poţi sta de miros, iar câinii, pisicile şi şobolanii mişună, trăgând toată mâncarea aruncată! Aşa nu se mai poate. Un ţarc ar feri măcar împrăştierea peste tot a acestor gunoaie, inclusiv a cartoanelor purtate de vânt. Noi tot spunem, dar nu ne aude nimeni! Există spaţiu pentru un ţarc. La fel, există şi locuri de parcare ce ar trebui amenajate, asta ne-ar aduce mai multă linişte din punct de vedere al circulaţiei. Uitaţi ce e aici! E jale, nu mai poţi parca o maşină, câteodată abia poţi trece şi ca pieton, dar cu maşina! Poate ne aude şi pe noi primăria!”.

O şoferiţă revoltată de lipsa parcărilor…
O doamnă de la parterul blocului din faţa blocului 36B ne-a spus că există o gură de canal lângă blocul 37, neacoperită demult, un pericol public pentru copii şi bătrâni seara. „Să ştiţi că e o zonă intens circulată, mai ales că pe-aici se intră în scările acestor blocuri. Vin copii de la şcoală, seara, că se micşorează ziua, şi, dacă nu sunt atenţi, cad în canal. Treabă e asta? Apoi, rog primăria să facă parcări amenajate. Uitaţi, nu sunt parcări, unii parchează aiurea, uitaţi, în faţa garajului a parcat cineva, cum să mai îmi scot acum maşina? Referitor la aceste containere, e de groază, pute, vin şobolani… Containere pe marginea drumului cine a mai văzut? Şi aşa e destul de îngust, abia trecem. Un ţarc amenajat, cum zic domnii, ar fi binevenit”.

Un pensionar septuagenar realist
Domnul Marin Gheţa, de 77 de ani, locuitor în zonă, după cum s-a prezentat, a fost unul dintre cei mai revoltaţi dintre cei cu care am stat de vorbă. Dumnealui le-a dat câteva sfaturi primăriei, primarului şi viceprimarului: „Solicit primăriei, frumos şi respectuos, să le ceară acestor firme să împacheteze ambalajele. Să le lege şi să le pună frumos lângă, plătind eventual o mică taxă suplimentară, care să meargă la buget, că aşa-i în toată lumea. Apoi să vină cu raba şi să le adune. Iar acest lucru să-l facă peste tot în oraş, că nu doar aici sunt probleme. Asta e părerea mea. Dar eu spun la lună, de când, că nimeni nu mă aude! Că aşa cum e acum, uitaţi, nu e nici ora 2:00 (nota red.: orele 14:00) şi unele dintre containere au fost umplute cu aceste ambalaje de la firmele astea din apropiere… Apoi, deseară, vin locatarii şi n-au unde arunca gunoiul. Îl aruncă pe jos, că doar n-o sta omul cu găleata plină de gunoi în casă! Vântul le suflă apoi şi, gata, mizeria, peste tot! Oamenii îs atunci de vină, sau cine trebuie să organizeze treaba? Mai vin şi ăia mai sărăcuţi, scormone şi ei… Apoi câinii, mâţele, şobolanii… Asta nu e treabă. Cred că şi un ţarc ar fi necesar. Şi nu numai aici, în toate zonele aglomerate, unde sunt blocuri. Parcul? Apăi, domnule dragă, ăla nu-i parc unde să meargă copiii să se joace! Ce, astea sunt balansoare? Un tobogan ruginit plin cu apă… Un suport de tobogan unde copiii îşi rup gâtul dacă se împiedică… Bănci ca vai de mama lor. Apoi, uitaţi, containerele alea puse lângă acel drum îngust, asfaltat, nu zic nu… Dar de multe ori din cauza acelor containere maşinile care aprovizionează magazinele nu pot trece! Văd şoferii că se dau jos şi le împing pe iarbă. Ar trebui şi aici amenajat un ţarc, că şi aşa, uitaţi ce iarbă neîngrijită! Bălării, nimic altceva… Asta e zonă verde? Ce rol au dalele astea de beton ce, zic ei, împrejmuiesc parcul copiilor? Vă spun eu: ele şi cu containerele de peste drum au rolul să-i blocheze pe ăia cu dubiţele sau cu camioanele, ce aprovizionează magazinele. Asta e rolul lor, fără supărare….”, ne-a spus septuagenarul, tot mai agitat şi mai nervos pe măsură ce ne mai arăta o chestiune ce nu-i convine, să recunoaştem însă că vorbele sale sunt toate pe deplin întemeiate.
Concluziile le vom trage, după intervenția edililor orașului. Sau, după neintervenția lor… Vom vedea…
Corneliu BRAN

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

   DISCLAIMER
   Atentie! Postati pe propria raspundere!
   Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii