Petroșani / Realităţi din Cartierul Bosnia 

Petroșani / Realităţi din Cartierul Bosnia 

DISTRIBUIȚI

Cartierul Bosnia din Petroșani rămâne în topul problemelor municipiului din cauza numeroaselor cazuri sociale și a fenomenelor de vandalism existente.

O bombă socială 
Sâmbătă, 6 iulie, am trecut prin Bosnia. N-am mai fost pe-acolo de vreun an. Multe s-au schimbat de atunci până azi, deși, aparent, când intri în Bosnia parcă timpul stă pe loc, undeva prin anii `50-`60, și nu anul 2019 în care ne aflăm. Totuși, încet, încet unele case încep să aibă acoperișuri și fațade noi, garduri mai moderne. Semn că și aici lucrurile și mentalitatea oamenilor se schimbă. Alte case sunt tot mai jupuite și cu garduri și acoperișuri ciuruite și ce stau să cadă. Aceasta reprezintă imaginea dezolării și a sărăciei, a faptului că tinerii au plecat și nu și-au mai întors privirile spre casa copilăriei, spre părinții poate bolnavi și cu venituri foarte mici, iar cei care, totuși, au rămas umplu listele de șomaj în continuare.
Bosnia pare imaginea în oglindă a majorității localităților Văii Jiului, cu oameni relativ săraci, cu puține vârfuri spre clasa de mijloc, fără perspective și locuri de muncă, familii cu griji și probleme cât cuprinde, oameni bolnavi și care trăiesc, mulți, din pensii de boală sau din ajutoare sociale.
Asta ne-a spus și Traian, un om de 57 de ani, care abia își mai duce zilele și căruia i-a murit acum șapte ani soția, iar cei doi copii nu s-au mai întors acasă din Italia, deși plecaseră doar pentru șase luni inițial: „Este mare tristețe pe la noi prin Bosnia. Bătrâni neajutorați, oameni cu probleme și cu venituri cât să le ajungă de azi pentru o săptămână, nu mai mult, oameni neajutorați care nu sunt apți de muncă, iar care sunt buni de muncă nu-și găsesc serviciu, pentru că fie n-au diplome și calificări, fie nu găsesc în Valea asta mai nimic de muncă, trebuind să plece la mama naibii prin străinătate sau prin țară. Bine, mai sunt și cazuri că nu vor să muncească, preferând să primească ajutoare sociale sau mai știe ce pomeni. Ăștia sunt de condamnat. I-am zis odată unuia să meargă la muncă și era mai-mai să mă ia la bătaie”.

Pustia…
Mergând pe stradă sub soarele arzător de vară, am constatat că, deși era o zi de sâmbătă, în afară de unul-doi oameni și un grup de tinere și tineri, nu am văzut țipenie de om. Poate și ora prânzului să fi „ascuns” oamenii prin case. Ne îndoim, mai cu seamă că tot Traian ne-a confirmat faptul că „doar seara e ceva mai animat prin cartier”.
Legat de administrația locală, că în fond și asta e o temă pentru care am dorit să ajungem vizitând Bosnia, aceasta a investit câte ceva, dar este încă loc de mai bine. În cele ce urmează vom arăta și ce ar mai fi de făcut, dar și ce s-a făcut.

Edilitare
Începem cu drumul. Acum vreo zece ani abia se putea urca pe drumul ce duce de la Dărănești. Era de groază să ajungi pe acel drum în cartier. Arăta mai rău ca drumurile din Bosnia ex-iugoslavă de după bombardamente, de la care îi vine și numele acestui cartier petroșenean.
Azi, drumul este asfaltat, se ajunge ușor cu mașina până sus de la Dărănești, doar că asfaltul în momentul de față prezintă mici gropi, care necesită peticirea. Gropile nu sunt foarte adânci, dar ele există, iar zonele bune de asfalt se intercalează cu destule zone mai rele. Partea bună este că în Bosnia, pe mijlocul drumului vezi acum și guri de canal. Da, Bosnia, grație Apa Serv și a programului integrat, dar și a primăriei, are acum canalizare! Cu toate problemele, când ai drum de acces asfaltat cât de cât, canalizare și rețea de apă funcțională 24 de ore din 24, energie electrică, telefonie și internet, nu mai poți spune că n-ai condiții de civilizație! Asta, în condițiile în care în România există încă sute de localități fără canalizare și alte câteva sute, inclusiv sute de cătune fără energie electrică.

Iluminatul public
Iluminatul public pare acum unul normal. Totuși, doamna Veronica, o femeie în vârstă, ne spune că pe anumite străzi ar fi loc de mai bine. „Da, mamă, există o schimbare față de acum ceva ani, când era beznă totală chiar și pe strada mare, iar pe ulițe nu mai vorbesc… Însă, mai sunt zone unde nu există stâlpi și becuri, de ți-e frică să umbli seara pe-acolo, că vine vreun câine și nu-l vezi și te mușcă. Eu, după înserare, nu ies niciodată oricum. Dar sunt oameni care trec și vin și care au mai pățit-o din cauza întunericului”.

Curățenia – schimbare radicală
Ceea ce este, evident, o schimbare majoră față de acum trei-patru ani este partea legată de colectarea deșeurilor menajere și curățenie. Nu mai vedem în Bosnia mormane de gunoaie aruncate peste tot. Pe traseu n-am văzut decât o bucată mare de carton aruncată într-o zonă cu bălării chiar de tinerii care vorbeam, asta deși la nici zece metri exista o „baterie” de containere. Care stăteau goale, semn că gunoiul menajer a fost ridicat chiar în aceiași zi. Totuși, în spatele containerelor se putea vedea o canapea veche și alte câteva obiecte de mobilier vechi. Dar, astfel de realități găsești de multe ori și în centrul Petroșaniului. De aceea nu ne mai mirăm, ci doar constatăm o meteahnă veche cu aruncatul obiectelor vechi, deși e interzis și de care, probabil, greu o să mai scăpăm.
Ce este îmbucurător, tot la acest capitol, este faptul că la nici 50 de metri de aceste containere am dat de un alt loc amenajat, unde stăteau goale alte containere. De data aceasta acolo n-am văzut nici un fel de mizerie în jurul containerelor. Un semn clar de civilizație. Un semn clar că se poate.

Parcul de joacă
Încheiem cu parcul de joacă pentru copii. Aici sunt multe de spus. Partea pozitivă a lucrurilor legate de această oază de recreere pentru prichindei și puștani ar fi că locul este cosit. Gazonul arată puțin pârjolit de la soarele puternic din ultima săptămână, care bate direct pe această zonă, dar e tuns. Apoi, tot la capitolul pozitiv ar intra și cele câteva jocuri vechi, dar funcționale încă. Nu multe, să ne înțelegem, vreo două-trei… Restul sunt bune doar de dus la fier vechi. Hintă fără leagăn, linghișpir care nu merge, rulmenții fiind probabil blocați sau neunși… Astea sunt aspecte de care să sperăm că primăria va ține cont. În fine, băncile, sunt la capitolul „caricatură”. Numai bănci nu se pot numi acele obiecte fără lațuri! Vreo 5-6, poate chiar mai multe, zac în amorțire, scândurile fiind rupte de nesimțiții care sunt și în acest cartier ca și prin toată Valea. Firește că situația băncilor din Bosnia este din cauza acestor derbedei cărora le place mai mult să trăiască în mizerie și haos decât în curățenie și civilizație. Poliția locală ar trebui să-i identifice pe cei care strică mobilierul stradal și în Bosnia. Pe de altă parte, lipsa vopselei de pe jocuri și bănci denotă faptul că nici primăria n-a mai revizuit de mult acest aspect. Nici urmă de pensulă și vopsea poate și de vreo doi ani! Ori, poate că dacă acest lucru s-ar fi făcut, poate că acei golani n-ar mai fi rupt ca-n codru, văzând că cineva se îngrijește și de părculețul lor. O vină, clar, împărțită, dar care în timp scurt, vara aceasta să zicem, se poate remedia. În fond, sunt și oameni de treabă, copii și tineri care n-au nicio vină și care au dreptul la un părculeț civilizat! Plus că și în Bosnia cei mai mulți plătesc și ei taxele și impozitele locale! Este un semnal pe care ZVJ îl dă, corect și fără supărare, și de care autoritățile locale trebuie să țină cont. Să se repare niște bănci și niște jocuri pentru copii nu credem că e un capăt de țară și nici o mare gaură în bugetul local. Și nici ca Poliția Locală Petroșani să fie prezentă la datorie mai des pe străzile Bosniei…

O scurtă concluzie și un mic „aspect” esențial
Încheiem reportajul nostru de vară cu un mic amănunt. La ora la care am fost, o mașină încerca să treacă pe un drum blocat de o mare baltă, unde s-ar putea crește puieți de pești de-a dreptul. Oare chiar nu se poate pune puțină piatră acolo, dacă de asfalt nu se pune problema? În imaginea surprinsă de noi se poate constata acest lucru.
Ca o concluzie, multe în bine s-au schimbat în Bosnia în ultimii ani, dar mai sunt destule de făcut. Încet, dar sigur, cu sprijinul cetățenilor de bine din acest cartier și cu implicarea municipalității, cartierul poate ajunge la liman, cu condiția să se și păstreze ceea ce se face. Și uneori se face cu bani foarte mulți, cum a fost cazul asfaltării drumului în trecut, sau a introducerii canalizării. Asta ține, evident, și de cei șapte ani de acasă, dar și de educația dată în școli și în biserici.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

   DISCLAIMER
   Atentie! Postati pe propria raspundere!
   Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii