Omul de afaceri George Beţianu, stabilit în Londra din 1991, a acordat...

Omul de afaceri George Beţianu, stabilit în Londra din 1991, a acordat un interviu pentru hunedoaraplus.ro (partea I)

DISTRIBUIȚI

Hunedoara Plus continuă publicarea corespondenţelor transmise de către Corneliu Bran, delegatul publicaţiilor Ziarul Văii Jiului şi Hunedoara Plus la Londra pe perioada în care petroşeneanul Iancu Avram trudeşte în tentativa sa de a trece înot Canalul Mânecii.

După întâlnirea cu românii de la Londra, în biroul său de la etajul clădirii care adăposteşte fabrica de produse din carne „Maestro”, omul de afaceri, născut în anul 1959 pe meleaguri bucovinene, George Beţianu, stabilit în Londra din 1991, a acordat un interviu pentru cititorii Hunedoara Plus.

Despre serile româneşti
– Domnule George Beţianu, cum v-a venit ideea organizării unei seri româneşti dedicate înotătorului din Petroşani, Avram Iancu?

– Ideea mi-a venit, ca de obicei, în mod spontan, aşa cum în afaceri mi se întâmplă, nu de puţine ori, atunci când simt şi cred că aşa cum am gândit este bine. Acum am ajuns la concluzia că acest român de-al nostru trebuie ajutat şi încurajat, trebuie motivat de noi toţi, astfel încât peste câteva săptămâni să ne facă şi el nouă o bucurie, prin reuşita sa de excepţie, aceea de a trece Canalul Mânecii, un test suprem pentru orice înotător adevărat. Astfel de seri româneşti nu sunt unice, cu diverse ocazii organizăm astfel de întâlniri. Nu demult l-am avut printre noi, de exemplu, pe luptătorul Smărăndescu, care a avut o gală la Londra.

26.Solidaritate românilor între adevăr şi ficţiune
– Cum vi s-au părut azi românii prezenţi în sală, adunaţi din toate colţurile Londrei pentru a petrece o seară românească împreună?

– Mi s-au părut ca de fiecare dată fantastici. De aceea îmi place ca periodic să ne strângem cât mai mulţi aici, cu diverse ocazii, să stăm să socializăm, să petrecem o după-amiază şi o seară în cel mai pur stil românesc, unul plăcut, relaxant şi energizant pentru toţi cei care simt şi trăiesc româneşte. Vedeţi dumneavoastră, am auzit conaţionali care spun că noi, românii, nu ne ajutăm unii pe alţii peste hotare, că a pierit spiritul de solidaritate şi de colegialitate… Nimic mai fals, după părerea mea, sau în ceea ce mă priveşte. Ajutorul nu constă întotdeauna doar în bani sau în partea materială. El poate consta şi într-o vorbă bună sau un sfat, ori în rezolvarea unei situaţii oarecare prin care tu, român, să fii lângă cel care are nevoie de tine la locul sau la timpul potrivit, într-o situaţie oarecare. De multe ori în viaţă mi s-a întâmplat asta, să ajut chiar şi cu un sfat sau o sugestie, venite din propria experienţă de viaţă sau, pur şi simplu din fler sau intuiţie, iar mai apoi, peste ceva timp, respectivii să-mi mulţumească şi să-mi spună că am avut dreptate. O vorbă înţeleaptă spusă la timp schimbă uneori destine…

Afaceri care înving orice criză
– Istoria vieţii dumneavoastră, mai ales de când aţi ajuns în Londra, a fost scrisă şi de aceea nu am dori să ne repetăm. V-am întreba altceva, legat de afacerile dumneavoastră, de sute de mii, milioane de lire sterline: cum aţi reuşit să treceţi cu bine peste criza care a afectat toate ţările europene în ultimii ani şi, implicit, afacerile europenilor?

– Şi în Anglia au fost destule perioade grele şi probabil vor mai fi, dar eu am ştiut cam întotdeauna unde să mă îndrept şi sper să o pot face şi în continuare. Am ştiut să aleg acele domenii pe care oamenii le caută întotdeauna, indiferent de situaţie. Un serviciu de taxi, de exemplu, niciodată nu va dispărea, mai ales într-o metropolă uriaşă cum e Londra, unde milioane de oameni sunt nevoiţi, zilnic, să apeleze la diverse mijloace de transport. La fel stă situaţia şi la ambulanţele de la spitale, sau în alte servicii importante pentru cetăţeni, în cazul de faţă pentru cetăţenii londonezi. Cât ar fi economia de slabă sau de săracă, oamenii poate nu au bani să meargă în concediu nu ştiu pe unde, sau să-şi cumpere cine ştie ce lucru, dar la spital fiecare dintre noi, din păcate, ajunge într-un moment sau altul. Afacerea cu taxiuri din centrul Londrei este profitabilă, în sensul că mulţi oameni preferă, din cauza aglomeraţiei şi a lipsei locurilor de parcare, să ajungă acolo cu taxiul, sau să plece de-acolo tot cu taxiul. La fel se întâmplă şi la spitale, unde cetăţenii ajung de multe ori, în calitate de vizitatori ori de pacienţi, tot cu taxiurile. De aceea, cu toată criza economică, firmele acestea n-au simţit prea mult o scădere din punct de vedere financiar, iar exemple de alte domenii de activitate care au făcut faţă crizei economice din anii anteriori, ce s-a abătut la nivel mondial, sunt destule.

600 de angajaţi
– Câţi angajaţi aveţi în acest moment şi, dintre ei, câţi români lucrează la firmele dumneavoastră?

– În momentul de faţă am circa 600 de angajaţi, din care vreo 400 sunt români de-ai noştri. Am avut chiar şi 700 de angajaţi, dar s-a mai deschis o companie nouă de taxi în centrul Londrei şi unii şoferi au plecat la firma respectivă. Este o mare responsabilitate pentru mine să ştiu că sute de familii depind de cum funcţionează aceste firme ale mele, de salariile acestor oameni depinzând vieţi şi destine.

Fabrica de mezeluri
– Aici, unde aţi organizat seara românească, ne aflăm în incinta unei fabrici de carne şi preparate din carne, unde pe lângă secţia de producţie aveţi, după cum am văzut, săli de protocol şi conferinţe, birouri şi chiar spaţii de locuit pentru unii angajaţi. Cum merge această afacere şi cum v-a venit ideea acestei afaceri?

– Nici nu mă gândeam să fac o fabrică de mezeluri, ideea mi-a venit pe parcurs, la început făceam importuri de mezeluri din România, gândindu-mă că românii din Londra simt nevoia uneori să mănânce produse de-acasă. În plus, mă gândeam că încet, încet şi englezii vor fi atraşi de produsele noastre, pentru că, să recunoaştem, de capitolul mâncare şi gust noi românii nu ducem lipsă. Însă exact când am pornit afacerea, deja având spaţiul necesar şi achiziţionasem frigidere necesare depozitării mărfurilor, a intervenit o mică problemă, vă aduceţi aminte de scandalul cu carnea de cal, fiind interzise la un moment dat exporturile din România. Atunci, foarte mulţi oameni, cetăţeni englezi, dar şi români de-aici mă sunau şi îşi arătau rezerva faţă de produsele de carne şi preparate din carne româneşti. Ştiam că e vorba pe moment de un scandal artificial în care România era implicată, fără voia ei, dăunător pentru toate exporturile alimentare româneşti, dar nu prea aveam ce să fac, timpul având, ca de obicei, să le rezolve pe toate. Astfel că, pe moment, mi-a venit ideea atunci să deschid o fabrică de preparate din carne cu materie primă din Anglia, dar pe bază de reţete clasice, tradiţionale, româneşti. Am încercat să introduc în schema afacerii şi un cuvânt cunoscut englezilor, Transilvania, o minunată regiune românească (ca şi Bucovina mea şi alte regiuni din ţara noastră la fel de frumoase), mult mai cunoscută englezilor, prinţul Charles având în acest sens un rol deosebit prin prezenţa sa, de câţiva ani, an de an pe meleagurile transilvănene şi prin promovarea frumoasă pe care o face acelor locuri. Aşa a început afacerea aceasta. De aproape doi ani mezeluri şi preparate din carne după reţete româneşti ajung pe mesele românilor stabiliţi în Londra, încet dar sigur sper că şi pe mesele englezilor.

„Capra cu trei iezi” – valabilă şi pe malurile Tamisei
– Este grea competiţia cu firmele de-aici, mai ales când vine vorba de produse româneşti?

– Mereu trebuie să te adaptezi regulilor pieţii, mai ales în domeniul alimentar, vă dau un exemplu, Germania este mare putere economică, dar aici în Anglia nu veţi găsi niciun produs pe care să scrie made in Germany… Totul este fabricat UK, pentru că englezii, din istorie şi din orgoliu nu cumpără aceste produse pe care scrie o altă ţară de fabricaţie, mai ales când e vorba de alimente. Noi din România trebuie să găsim alte modalităţi de a ne aduce marfa spre vânzare aici, să îmbrăcăm într-un alt ambalaj produsul şi să-i facem o promovare adecvată. Toată lumea a citit în România, când era mic, „Capra cu trei iezi”. Mie mi-a rămas întipărit de-atunci faptul că lupul şi-a tras pe el o îmbrăcăminte de oaie ca să poată să-şi atingă ţelul. Foarte multe firme din România ar trebui să ia exemplul lupului din poveste şi să ajungă la vorba mea, dacă doresc să poată să intre pe piaţa engleză cu produse româneşti. (Va urma)
A consemnat Corneliu BRAN

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

   DISCLAIMER
   Atentie! Postati pe propria raspundere!
   Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii