Marian BOBOC / PORTRET LA MARGINI DE BOEMĂ

Marian BOBOC / PORTRET LA MARGINI DE BOEMĂ

DISTRIBUIȚI

de Marian BOBOC

Imaginea ei pare, deşi nu e decât o istorie vie. Vorbesc despre ea ca despre tot ce nu s-a întâmplat. Dacă n-aş şti, Clara ar sta în continuare la marginea Bucureştilor şi nu l-aş crede pe cel care spune… Şi nu sunt vorbe de beţie, cum nu sunt eu noapte zdrelită de dor. Celor care nu au citit-o, ci doar au răsfoit-o ca pe un jurnal, le pot spune că încă nu s-a născut cearceaf de hârtie pentru trupul ei mustind de cerneluri. (Generaţia interzisă, 1995)

Scrisoare unui poet nebun

Îmi mai amintesc
Doar ochelarii aceia
Care-ţi făceau nişte ochi mari
Ca de albină…
Ne spargem absurd conştiinţele
Pe asfaltul ambiţiilor
Cine cui îi poate fi emul
Când fuga de lume în lume
Ne chirceşte, ne mutilează,
Ne prăbuşeşte pe podea
În aburul rece al dimineţii de toamnă
Interpretam poemul sensurilor râvnite…
Poate nu ai fost de tot
zadarnic
Mintea a încercat să scruteze inima,
Literatura Română Contemporană
Ne-a salvat inteligenţa,
Iar simţurile erau biciuite,
Schingiuite, scrijelite,
Ce-mi amintesc este chipul
de fiară
Al tristeţii instaurate post
factum
Scârba, cinismul, apostazia…
Mâna ta subţire, cu pui de
îngeri,
Curgând prin vene,
Mâna mea înfrigurată şi plină de inele…
Am fi inventat noi religia poeziei cărnii
De prea multă vreme însă,
Eram unealta marilor legi,
Înrădăcinate principii ţineau cu mine
Şi a trebuit să-ţi spun să pleci
În orizontul necunoscut de unde venisei,
De unde azi mai poţi să-mi faci semne cu braţul…
Şi-mi faci dreptate
Inventând un element poetic
Care-mi va purta numele
Şi-l vei aşeza în tabloul stărilor de graţie…
Pe aici nu va mai fi niciodată
Toamnă.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

   DISCLAIMER
   Atentie! Postati pe propria raspundere!
   Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii