Maratonul acvatic susţinut de Avram Iancu pe Dunăre s-a încheiat cu bine:...

Maratonul acvatic susţinut de Avram Iancu pe Dunăre s-a încheiat cu bine: 43, 825 km parcurşi în 10 ore şi 16 minute!

DISTRIBUIȚI

• „Global Treat” a organizat ireproşabil evenimentul

Revenim cu reportajul promis, documentat la faţa locului, la „Maratonul acvatic Gropeni-Brăila-Galaţi – 42 de kilometri”, organizat în foarte bune condiţii de firma „Global Treat”. După întâlnirea de vineri cu Dunărea, când bătrânul fluviu l-a primit cu căldură pe petroşeneanul Avram Iancu, sub un cer senin şi un soare zâmbitor, duminică, 21 iunie, lucrurile n-au mai fost aşa de cordiale. Situaţia s-a schimbat la un moment dat cu 180 de grade.

Dunărea cea schimbătoare

Dunărea l-a primit pe Avram Iancu (care în august vrea să traverseze fără costum de neopren Canalul Mânecii, cu mai multe feţe a ei) când mai dură şi imprevizibilă, când mai calmă şi primitoare. La fel au stat lucrurile şi cu vremea, maratonul începând pe soare şi sfârşind pe ploaie şi vânt aspru.

Maratonul acvatic Gropeni-Brăila-Galaţi – 42 de kilometri, o provocare interesantă şi inedită propusă de firma Global Treat din Galaţi lui Avram Iancu, a avut toate ingredientele: acţiune, suspans, determinare, curaj, motivaţie şi, nu în ultimul rând, împlinirea unui vis mai vechi al înotătorului petroşenean. Pentru Avram Iancu, parcurgerea înot a Dunării, fără costum de neopren, pe o distanţă de minim 42 de kilometri, în condiţii dificile şi de multe ori apropiate de ceea ce va fi în august pe Canalul Mânecii, a însemnat o nouă demonstraţie că îşi poate învinge limitele.

Canalele superbe

Dimineaţa acţiunii a început sub auspicii bune, toată lumea sperând că limpezirea cerului de norii cei turbaţi va fi de bun augur. A fost doar o aparenţă, veţi vedea mai încolo de ce.

Plecarea celor două ambarcaţiuni ale organizatorilor, „Maria” şi „Hemo Treat”, pline cu cameramani şi reporteri, precum şi cu oameni din cadrul firmei organizatoare şi, fireşte, cu înotătorul nostru şi cu subsemnatul, s-a făcut dimineaţă la orele 8,15 de la pontonul Clubului Nautic „Monaco”, din faţa Hotelului „Vega”. Timp de un ceas cele două ambarcaţiuni au navigat pe canalele Dunării până în zona localităţii Gropeni, via Brăila, distanţa fiind stabilită a fi „de peste 40 de kilometri”, după cum am fost înştiinţaţi de către piloţii ambarcaţiunilor, oameni cu multă experienţă în navigarea pe Dunăre. Credem că nu are rost să mai spunem că până la Gropeni am întâlnit tot ce poate natura oferi mai frumos, începând cu peisaje mirifice, unice în lume, cu delte micuţe formate de curând şi pline de viaţă, până la păduri seculare cărora învolburata Dunăre le mai face periodic câteo vizită în perioadele ploioase. Pe de altă parte, am putut vedea tot „arsenalul” canalului românesc navigabil care duce spre Marea Neagră: începând de la barje mari de zeci de tone greutate, până la navete rapide militare, bacuri de trecere, vase de croazieră sau vase industriale ori simple bărci pescăreşti. Toate acestea având punct comun bătrâna „Dunăre albastră”. Ceea ce putem spune tot aici, fără să greşim este faptul că foarte mulţi oameni din trei judeţe limitrofe – Brăila, Galaţi şi Tulcea – trăiesc din ceea ce oferă fluviul, peştele, numeroşi pescari putând fi observaţi încă de dimineaţă adunându-şi plasele pline de peşte ce urmează apoi a fi valorificat.

Pornirea cursei

La ora 9,16 Avram Iancu s-a aruncat în Dunăre la punctul numit Gropeni, nu înainte de a-şi face încălzirea şi de a se da pe corp cu o untură de protecţie menită să-l protejeze, în primul rând, de iritaţii, arsuri ş.a. „Plec în cursă pentru că am un ţel de atins, Canalul Mânecii, visul oricărui înotător care se respectă, treapta cea mai de sus a oricărei provocări ce ţine de înot şi de depăşirea limitelor. Să ne revedem cu bine la Galaţi!”, a spus Iancu, pe faţa lui neputându-se citi nicio urmă de emoţie sau de teamă.

Curenţi de apă periculoşi

După o oră, Iancu înotase 5,5 kilometri. Curios a fost faptul că în loc să-l ajute, curenţii Dunării mai mult l-au încurcat. La una dintre alimentările cu energizant, făcute din jumătate în jumătate de oră, Avram Iancu ne-a spus că aceşti curenţi îl poartă dintr-o parte în alta, uneori chiar şi în sens invers curgerii, lucru pe care el nu l-a prea întâlnit în trecerile sale nautice, nici măcar pe Canalul Mânecii.

„E parşivă Dunărea şi nu ştii ce să aştepţi de la ea din zece în zece metri, dar pe o distanţă de 40 de kilometri, cât vrea să facă băiatul acesta”, ne-a spus dl. Constantin Lisinschi, pilotul şi proprietarul ambarcaţiunii. Într-adevăr, după o porţiune liniştită pe care Iancu a trecut-o ca şoarecele prin brânză, a urmat în următoarea oră o zonă de ape învolburate, periculoase, pe care Iancu a parcurs-o cu brio, astfel că, după două ore, în zona Chişcani, sportivul avea parcurşi 9,55 de kilometri. La oprirea pentru energizant şi banană (primită la un interval din două în două ore), Iancu ne-a vorbit din nou de curenţi, de faptul că în loc să-l ajute, îl împing de multe ori înapoi! „Este un fenomen normal pentru Dunăre, nu există vârtejuri de adâncime, care să te tragă în jos, cel puţin pe acest canal pe care mergem, dar există curenţi de adâncime foarte puternici, care de multe ori împing înapoi în loc să te dea în faţă”, ne-a spus pilotul în timp ce încerca o manevră ca să păstreze distanţa optimă între ambarcaţiune şi înotător.

Aritmetică şi greşeli de calcul…

După Chişcani, Iancu a tras puternic şi a reuşit ca după o altă oră să aibă parcurşi 15,5 kilometri, iar apoi, la orele 12,16 minute, după a patra oră de mers distanţa să ajungă la 20,8 kilometri. Practic, aproape jumătate din ceea ce organizatorii şi sportivul şi-au propus. Luat la prima vedere, acest rezultat se putea raporta, printr-o aritmetică simplă, cum unii colegi din presă au şi făcut-o, la un rezultat final: „Păi, dacă a făcut jumătate de traseu în 4 ore, înseamnă că în 8 ore Iancu ajunge la finalul maratonului”. O mare greşeală, neţinându-se cont de vreme, curenţi şi alte obstacole (trecerea pe canal a unor şalupe, sau vase puternice care provocau de fiecare dată valuri destul de mari, pomi sau butuci, răscruci de canale care formau curenţi aproape de netrecut şi altele) calculul a fost unul greşit.

Dureri sâcâitoare de umeri şi de braţe

În a patra oră de înotat Iancu a simţit dureri puternice de umeri şi de braţe. „Durerea asta a ţinut vreo patru ore, apoi m-a lăsat. Nu era ceva de nesuportat, dar era ceva sâcâitor, bine că până la urmă m-a lăsat”, ne-a spus Iancu după cursă. Tot după a patra oră de înotat Iancu a avut ceva probleme la o intersecţie de canale ale Dunării, unde în loc să o poată lua într-o direcţie indicată de piloţi, Dunărea l-a tras spre o altă cale navigabilă, dar cu câteva sute de metri mai lungă decât prima variantă. „Am vrut să-l protejăm, acest canal pe lângă că e mai scurt, cu puţin, era şi mai liniştit. Dar, aţi văzut, l-a tras curentul, iar să înoţi apoi împotriva cursului de apă într-o asemenea zonă e imposibil. N-avea rost să se mai obosească, de aceea l-am îndrumat să meargă pe unde l-a împins apa”, ne-a spus pilotul. A fost şi prima oară când l-am văzut pe Iancu puţin confuz, neştiind ce să facă exact şi dându-şi seama că Dunărea nu-i de joacă! Totul a trecut cu bine şi asta e important.

Vremea se strică…

Începând cu ora a cincia de înot, vremea s-a stricat tot mai tare şi au apărut primii stropi de ploaie. Am crezut că totul va fi trecător, dar în cele din urmă ne-am dat seama, toţi, că ploaia va continua tot mai tare, iar vântul se va înteţi. La orele 14,16, Iancu avea parcurşi 25,4 kilometri, iar după o oră abia 28,8 kilometri, semn că distanţa parcursă începuse să scadă. Pe lângă vreme, la această scădere a contribuit şi faptul că zona parcursă a fost plină de tot felul de obstacole din zona Brăila.

Probleme cu vitezomanii băuţi

Ultima parte a cursei de înot a fost tot mai dificilă, Iancu fiind expus multor pericole, mai ales a acelora de… trafic. Oricând, Iancu şi organizatorii se puteau trezi cu vreo şalupă „condusă de vreun beţivan cu bani care nu ştie ce face, exact cum aţi văzut la Snagov”, după cum ne-a spus pilotul. Cu toate acestea, pe cei de la „Controlul Circulaţiei Navale” nu i-am prea văzut, cu excepţia celor din judeţul Galaţi, care, spre cinstea lor, au trimis de la „Căpitănia Portului Galaţi” o navetă rapidă, care ne-a însoţit pe tot teritoriul naval gălăţean, până la sosire. De aceea, mai ales la intersecţiile de canale, toată lumea era cu ochii în patru, ca nu cumva să se întâmple vreo nenorocire. N-au fost probleme, deşi vreo două-trei bărci cu motor au trecut în mare viteză, pe lângă Iancu şi ambarcaţiunile care-l însoţeau, fireşte, la vreo 20-30 de metri distanţă de aceştia.

Uimire

Pe o vreme tot mai răcoroasă, cu vânt puternic şi curenţi de apă tot mai potrivnici din oră în oră, Iancu a rezistat şi a continuat bătaia braţelor într-un ritm susţinut, toţi mirându-se de faptul că mai are atâta rezistenţă. „Sunt din Galaţi de-o viaţă, dar n-am văzut încă un aşa om. E ceva extraordinar să parcurgi atâţia zeci de kilometri şi să n-ai nicio treabă. La noi, mai trece unul-altul Dunărea înot, dar pe lăţime, de câteva ori, dar nu atâţia zeci de kilometri. S-au mai făcut concursuri, dar de la Brăila la Galaţi, nu de la Gropeni la Galaţi. E şi pentru mine un eveniment pe care n-am să-l uit, ne-a spus Constantin Lisinschi, pilotul şi proprietarul ambarcaţiunii Hemo Treat”.

„Fripturrrăăă!”

La orele 17,16 minute, deci după 8 ore de înot, Avram Iancu avea parcurşi 36,7 kilometri, iar după o oră – 40,9 Km, exact în locul unde Siretul se varsă în Dunăre, undeva înainte de intrarea în oraşul Galaţi.

Blocurile Galaţiului ce se profilau în zare l-au făcut pe Iancu să exclame la oprirea pentru alimentarea cu energizant: „Anglia vin! Avram Iancu a reuşit! Victorie!”. După care, haios, a strigat: „Fripturăăă! După atâta energizant şi apă chioară aştept friptura! Să nu mai îmi daţi energizant şi nici banană, că văd hotelul de unde am plecat şi odată ajung!”. Acestea fiind spuse a plecat ca din puşcă spre ultima ţintă. Numai că lucrurile n-au fost chiar atât de rapide pe cât şi-a dorit Iancu. A mai trebuit să înoate o oră şi 16 minute până la ponton, curenţii făcându-i viaţă amară la traversarea Dunării în lat, spre zona minunată a falezei gălăţene.

După 10 ore şi 16 minute din nou pe mal

La ora 19,31 şi după parcurgerea a 43,825 de kilometri, şi după ce pe parcursul traseului a fost susţinut, admirat şi îmbărbătat de zeci şi zeci de brăileni sau gălăţeni, aflaţi la picnic pe Dunăre sau în trecere cu bacul, Iancu a atins din nou malul Galaţiului, fiind aşteptat de o mulţime de jurnalişti şi de oameni, care l-au ovaţionat şi aplaudat minute întregi.

Dârdâind de frig, Iancu a mulţumit încă o dată organizatorilor, celor care l-au susţinut şi s-a îndreptat apoi spre o încăpere a clubului nautic, unde s-a îmbrăcat şi s-a încălzit.

La Hotel „Vega”, sub cupola „Hemo Treat”, sportivul şi Robert Zisu, reprezentantul sponsorului „Global Treat” au acordat declaraţii zecilor de jurnalişti prezenţi, totul încheindu-se într-o atmosferă superbă pregătită de organizatori. Fireşte, Iancu a primit şi hrana clamată, raţă la grătar împănată cu diverse bunătăţi culinare. Ca şi cum nu ar fi parcurs peste 43 de kilometri, Iancu a spus la finalul mesei: „Dacă aş şti că trec canalul făcând mereu acest antrenament, mâine aş lua-o de la capăt. Pun pariu că aş parcurge din nou această distanţă, chiar şi mai repede, ba chiar şi mai mult”. La astfel de cuvinte nu prea mai ai ce să comentezi…

Corneliu BRAN

Avram Iancu pe Dunăre – galerie foto

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

   DISCLAIMER
   Atentie! Postati pe propria raspundere!
   Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii