Impresii de turist la Oceanul Atlantic / Folkestone – oraşul unde turismul...

Impresii de turist la Oceanul Atlantic / Folkestone – oraşul unde turismul e la el acasă

DISTRIBUIȚI

Un festival de muzică rock a făcut ca în primele zile toată delegaţia care-l însoţeşte pe Avram Iancu să stea la Folkestone, din cauza lipsei locurilor de cazare şi aglomeraţiei din Dover.

Pentru Avram Iancu, înotătorul din Petroşani, care doreşte să treacă, în luna august, Canalul Mânecii fără costum de neopren, festivalul nu a fost prea prielnic. În sensul că pentru a putea face antrenament, împreună cu ceilalţi înotători care doresc să traverseze şi ei apele reci ale Canalului Mânecii în această perioadă (sub cupola „Channel Swimming Association”), timp de patru zile, Iancu a trebuit să facă naveta Folkestone-Dover, cel puţin o dată pe zi, dacă nu chiar şi de două ori. Noroc că are antrenament…

Pe de altă parte, pentru toată lumea din delegaţie, aceste prime patru zile petrecute în Folkestone au însemnat un bun prilej de a cunoaşte mai bine zona şi cele două oraşe, vecine, naveta dovedindu-se din acest punct de vedere foarte utilă. Aşa  am avut posibilitatea să cunoaştem un oraş situat, de asemenea, pe coasta engleză a Canalului Mânecii, în Comitatul Kent, de circa 53.000 de locuitori, aflat la circa 13 kilometri de Dover. Un oraş turistic, unde în fiecare zi vapoarele de mari dimensiuni aduc mii de oameni din toată lumea. Doar în două ore, ca să dăm un exemplu, au intrat „printre zidurile” golfului amenajat şase astfel de vapoare şi tot atâtea au plecat spre alte destinaţii.

Festivalul din Dover a adus cu sine peste 3.000 de turişti, jumătate din Marea Britanie, cealaltă din Europa continentală, în general italieni, francezi, spanioli şi scandinavi, toţi mari amatori de muzică rock tradiţională, rockerii având ce alege timp de trei zile, spectacolele fiind variate şi pentru toate gusturile. Muzica se putea auzi foarte bine de la sute de metri  distanţă, mulţi turişti preferând să asculte concertele, probabil până târziu în noapte, de pe terasele din centrul oraşului sau de pe faleză; dacă nu cumva vântul destul de rece şi de puternic şi ploaia le-au dejucat acestora audiţia.

Revenind la plaja din Folkeston, ca să vă faceţi cât de cât o impresie, ea se întinde pe o distanţă de câţiva kilometri, vorbim de zona amenajată pentru turişti, în timp de faleza se întinde cale de aproape 10 kilometri, pe aproape toată distanţa existând, intercalat, hoteluri, proprietăţi private cu mici blocuri sau case unde accesul turistului e interzis, sau restaurante cu terase ori mici pub-uri şi cafenele. Toată plaja este pietriş, nisipul fiind pe-aici o raritate, dar ce este interesant este faptul că plaja e abruptă şi e amenajată pe trei niveluri până la mare (sau ocean, dacă ţinem cont că Marea Nordului, din care face parte şi Canalul Mânecii, se înscrie geografic în Oceanul Atlantic). Indiferent de vreme, pe trotuarul amenajat deasupra plajei, inclusiv cu culoare pentru biciclişti sau iubitorii de role, turiştii trec dintr-o parte în alta, asemenea unui iureş necontenit, chiar şi pe ploaie numărul lor fiind destul de ridicat. În mai multe locuri există amplasate zone de campare, turistul putând astfel să-şi instaleze cortul. E drept, vremea nefiind deloc prea bună în aceste zile, n-am văzut decât un singur cort instalat, o familie de nordici dorind să stea cât mai aproape de mare, ei fiind probabil obişnuiţi cu temperaturile scăzute. Peste tot există pe plajă oameni care fac curăţenie, în fiecare moment al zilei. În general, sunt emigranţi de culoare, echipaţi corespunzător. Credeţi-ne că pe toată plaja pe unde am umblat n-am văzut nici măcar o cutie de suc sau de bere, ori vreun ambalaj aruncat pe jos. De altfel, la fel stă situaţia şi în oraş, cu excepţia locurilor de fumat, unde mai există mucuri de ţigări pe jos, aruncate aiurea de nenorociţi din toată lumea, obişnuiţi să procedeze ca şi în ţările lor… Vorbim aici mai ales de africani, destul de dezordonaţi şi de needucaţi, fără a vrea să-i jignim, dar asta e situaţia.

Pescăruşii şi porumbeii mişună pe plajă şi prin oraş precum vrăbiile pe la noi (să nu zicem, mai nou, ciori…). Zborul permanent al pescăruşilor şi sunetele pe care ei le scot te fac să simţi o şi mai mare atmosferă de litoral. Sunt prietenoşi, se apropie de turişti fără teamă, ştiind faptul că primesc de multe câte ceva de mâncare, mai ales de la copii. Asta este deja o problemă, un englez ne zicea că „s-au puturoşit şi ei”, „cerşesc mâncare şi apoi nu mai merg să pescuiască”. Din punctul de vedere al evoluţiei lor, în timp vor ajunge să devină dependenţi de oameni, ceea ce nu poate să fie un lucru bun. Zonele verzi de pe faleză, cu gazon englezesc şi cu flori de sezon, pomii ornamentali (inclusiv câteva specii de palmieri, acomodaţi cu clima umedă de-aici) creează o atmosferă plăcută, care mai diminuează puţin senzaţia rea creată de briza rece, care bate permanent, uneori cu o viteză peste limita suportabilului.

Dar poate cel mai frumos loc din Folkestone este parcul natural „Lower Leas Coastal Park”, un loc unde Dumnezeu şi-a lăsat cu adevărat amprenta. El poate fi vizitat gratis de oricine şi este locul care face legătura (printr-o alee minunată care şerpuieşte de câteva ori), între ţărmul mării şi faleza de sus, o diferenţă de altitudine cam de 150 de metri. Cale de vreo 2 kilometri, pe aleea de care aminteam turistul străbate printre copaci înalţi şi bătrâni şi vegetaţie de toate felurile, zeci de soiuri rare, multe unice în lume sau în Marea Britanie. La un moment dat, cam pe la mijlocul  distanţei, dai cu ochii de nişte mici peşteri, care şi-au făcut loc în dealul calcaros, multe din aceste grote fiind loc de refugiu în calea vântului pentru cel care soseşte, preţ de câteva minute. Câteva imagini surprinse acolo sunt edificatoare. Cine nu doreşte să coboare pe jos la malul mării, pierzând astfel nişte privelişti minunate, o poate face cu un fel de teleferic pe şine, care urcă şi coboară, preţul fiind de o liră englezească dus-întors, în cabină intrând opt persoane. Sistemul nu foloseşte curent electric, e pe bază hidraulică, apa împingând nişte pistoane de dimensiuni mari, iar echilibrul cabinelor se face pe baza legilor fizicii elementare. Un sistem de deplasare practic şi ingenios, din care englezii din Folkestone au ştiut să facă bani, dar şi să-l implementeze cu eforturi şi costuri minime.

Avram Iancu, din cauza ploii şi a vântului puternic de duminică dimineaţă, a fost nevoit să renunţe la a mai pleca să se antreneze în Dover, preferând să facă un antrenament de două ore în Folkestone. Chiar dacă după-amiază, când s-a antrenat, a revenit soarele, apa mării era de 16,3 grade, o temperatură foarte mică pentru înotat mai multă vreme, vântul, destul de puternic făcând ca valurile să nu fie deloc mici. Iancu a parcurs câţiva kilometri într-un sens, dar a avut mari dificultăţi să revină înot de unde a plecat, curenţii puternici făcându-l să parcurgă mai greu calea de întoarcere.

„Este greu să te antrenezi în astfel de condiţii. Aici la Folkestone, apa este parcă mai nărăvaşă, deoarece nu există acele ziduri, iar valurile îţi bat în faţă. Dar e mai bine aşa, cu antrenamente dure, ca să fiu călit când voi pleca în cursă”, ne-a spus acesta, la ieşirea din apă. Moralul înotătorului nostru e bun, iar o dată cu intrarea mai profundă în antrenamentele de înot, parcă şi starea de spirit îi e alta. Să dea Domnul ca în august să putem zice cu toţii: „Iată, avem primul român care reuşeşte să treacă Canalul Mânecii fără costum de neopren. Şi, e şi din Petroşani!”.

Corneliu BRAN

Folkestone – galerie foto

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

   DISCLAIMER
   Atentie! Postati pe propria raspundere!
   Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii