Filmul la sate

Filmul la sate

DISTRIBUIȚI

„Dacă acum vreo două decenii ai fi răsfoit vreo statistică culturală, aflai un aspru şi crud adevăr: că în satele de pe teritoriul actual al regiunii Hunedoara nu există nici măcar un cinematograf, că o mare parte din populaţia sătească nu făcuse cunoştinţă cu acest mijloc de transmitere a ideilor.

În satele regiunii, unde din doi oameni unul era analfabet, despre film, despre cinematograf se vorbea doar ca despre ceva miraculos.

Astăzi cinematograful, ca de altfel şi celelalte comori ale culturii, a devenit un bun al maselor largi de oameni ai muncii, un mijloc puternic de educare, de mobilizare a maselor la înfăptuirea politicii partidului nostru. Atât la oraşe, cât şi la sate, filmul a ocupat un loc important în viaţa oamenilor, şi-a cucerit o pondere mare în satisfacerea cerinţelor spirituale crescânde ale oamenilor muncii, a căpătat, cu alte cuvinte, o bază de mase. Filmul nou, cu conţinut educativ, popular atât prin conţinutul său cât şi prin forma artistică superioară, este astăzi aşteptat cu drag atât de minerul Văii Jiului, ori de oţelarul Hunedoarei, cât şi de ţăranul muncitor de la sate. De la moşneagul nins de ani, pripăşit prin vreun sat din vârful muntelui, la puştiul care în acest început de toamnă mâzgăleşte strâmb şi cu sfiiciune primele litere, toţi aşteaptă filmul cu nerăbdare, toţi ar vrea să vadă cât mai multe filme ori jurnale cinematografice.

Tocmai de aceea prin grija organelor de partid şi de stat, numărul cinematografelor săteşti din regiunea Hunedoara a trecut de o sută, iar munca de cineficare a satelor continuă. Prin caravanele cinematografice care cutreieră satele şi exploatările forestiere, filmul ajunge în acele localităţi în care nu au fost instalate aparate de proiecţie. De asemenea, cinematografele existente la sate deservesc şi satele dimprejur, deplasându-se în satele şi cătunele din apropiere. Ca rezultat al acestei munci, numărul spectatorilor de film la sate atinge anual ordinul milioanelor. Şi, an de an, această cifră creşte reflectând tocmai interesul pe care omul muncitor din satele noastre îl acordă filmului. Avem localităţi rurale ca Geoagiu, Miecurea, Daia şi altele, unde numărul filmelor vizionate este în permanentă creştere.

La Geoagiu şi Miercurea, indicele de spectatori este egal (pe o lună), cu numărul cetăţenilor din comuna respectivă, ba chiar şi mai mare.

Aici, în aceste comune, se desfăşoară o muncă politică susţinută în jurul filmului. Atât organizaţiile de partid cât şi comitetele executive ale sfaturilor populare, socotesc filmul ca unul din mijloacele muncii politice şi cultural-educative cele mai importante şi îi acordă atenţia cuvenită. Agitatorii cunosc conţinutul principalelor filme şi îi îndeamnă pe locuitori să participe la vizionarea lor, iar uneori discută în jurul filmelor vizionate şi a învăţămintelor trase de către cetăţeni. Deputaţii în sfatul popular al comunei se îngrijesc şi ei ca cetăţenii din circumscripţia lor să nu piardă nici unul din filmele educative mai importante, şi bineînţeles participă înşişi la vizionarea majorităţii filmelor, alături de ceilalţi muncitori din satele respective.

Există însă unele comune în regiunea noastră în care organizaţiile de partid şi comitetele executive ale sfaturilor populare nu acordă suficientă atenţie muncii cu filmul. În raionul Sebeş, unde există toate condiţiile pentru ca această muncă să se desfăşoare în condiţii normale, datorită modului defectuos în care secţia de învăţământ şi cultură se preocupă de munca cu filmul, în majoritatea satelor această muncă se desfăşoară la întâmplare. Comune mari cum sunt Apoldul de Jos, Câlnic, Pianul de Sus, Poiana Sibiului şi altele, cu o frumoasă tradiţie culturală, cu sedii de cămine culturale încăpătoare, bine amenajate, sunt neglijate de către secţia de învăţământ şi cultură în ceea ce priveşte îndrumarea activităţilor în munca cu filmul. Nici organizaţiile de partid şi organele locale ale puterii de stat, nu s-au preocupat cu suficientă răspundere de această ramură a muncii cultural-educative. La Apoldul de Jos, de pildă, toată munca politică de masă în jurul filmului, toată munca de popularizare a filmului este lăsată pe seama operatorului, un om neglijent, lipsit de spirit practic, de iniţiativă.

Atât preşedintele sfatului popular cât şi secretarul organizaţiei de bază din comună mişcă din umeri şi se întreabă nedumerit: <<Ce-o mai fi şi cu cinematograful acesta? Ne dă numai bătaie de cap>>. Ei nu au reuşit să înţeleagă ce rol important are filmul în educarea maselor şi de aceea, ei înşişi frecventează neîngăduit de rar cinematograful. De aici şi nepăsarea faţă de această sarcină.

Este necesar să se pună capăt lipsurilor existente în munca cu filmul la sate. Cinematografele săteşti trebuie să ocupe un loc important în activitatea cultural-educativă. Organizaţiile de partid şi sfaturile populare sunt chemate să conducă şi să îndrume concret această muncă, să folosească în deplinătatea sa acest mijloc important de culturalizare a maselor.

În noul regulament de funcţionare a căminelor culturale, a cărui prelucrare are loc în această perioadă, sunt stabilite, de asemenea sarcinile conducerii căminelor culturale în ce priveşte munca cu filmul, arătându-se că această sarcină este a întregului colectiv de conducere şi nu numai a operatorului. Or, în multe din satele noastre, directorii de cămine culturale se ocupă doar sporadic de această muncă. Este adevărat că şi direcţia regională a cinematografiei trebuie să-şi îmbunătăţească munca în ce priveşte popularizarea filmului la sate. Fiecare film ce pleacă la sate, trebuie să fie însoţit de scurte prezentări, de materialul de popularizare necesar. Nu trebuie să se îngăduie ca filmul care pleacă la sate să nu fie însoţit de acest material, lucru care uneori se mai întâmplă şi care dăunează muncii de mobilizare a oamenilor muncii la film.

Avem filme bune, avem aparate de proiecţie în peste 100 de sate, lucru care reflectă grija partidului şi guvernului faţă de oamenii muncii din mediul rural. Să le gospodărim cu pricepere, să muncim cu elan pentru ca acestea să fie bine utilizate, să slujească deplin luptei pentru înfăptuirea revoluţiei culturale la sate”.

Comunicat de Felix OSTROVSCHI din „Drumul Socialismului”, Anul XII, nr.1835, Hunedoara, 18 noiembrie 1960.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

   DISCLAIMER
   Atentie! Postati pe propria raspundere!
   Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii