Vulcan. Dacă nu curat-curat, atunci măcar un pic de coasă…

Vulcan. Dacă nu curat-curat, atunci măcar un pic de coasă…

DISTRIBUIȚI

Nu ştiu pe cine ar mai putea interesa subiectul acum când, în Vulcan, nu mai vezi vreun bărbat care să aibă pe cap un yarmulke. Adică scufia aceea numită şi kepah pe care evreii şi vizitatorii o poartă atunci când intră în sinagogă sau se roagă.

Ultimii evrei vulcăneni

care au putut fi văzuţi cu aşa ceva pe cap îşi dorm de mult de tot somnul de veci în, hai, totuşi, să-i zic, cimitirul de lângă Brazi. Undeva, foarte aproape de strada Bazinului, în spatele garajelor care au împânzit perimetrul. Am mai scris despre starea deplorabilă în care se află acest loc de veci. Am crezut, atunci, că dacă nu va interveni administraţia publică locală, vulcăneană, măcar s-or găsi urmaşi – chiar plecaţi din ţară – ai celor îngropaţi aici sau careva de aceeaşi seminţie cu decedaţii, care să facă un pic de ordine.

Nu s-a găsit nimeni,

din păcate, şi, chiar cu cele scrise acum, nici acum nu trag mare nădejde că ar putea apărea careva. Cum nu mai e nici nea Bulgaru, bătrânelul de pe strada a doua care, până să se ducă şi el la Domnul, a îngrijit constant cimitirul acesta, nu-mi dau seama cine ar mai putea pune mâna, ca să facă un pic de curăţenie. Dacă nu una lună, măcar să dea jos cu coasa bălăriile crescute acolo…

Gheorghe OLTEANU

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

   DISCLAIMER
   Atentie! Postati pe propria raspundere!
   Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii