Clubul Sportiv Corvin. Plajă şi ştrand pe Mureş

Clubul Sportiv Corvin. Plajă şi ştrand pe Mureş

DISTRIBUIȚI

La sfârşitul lunii mai 1928, „Gazeta Hunedoarei” consemnează demararea unui proiect important pentru petrecerea timpului liber de către comunitatea deveneană: „Iniţiativa clubului sportiv Corvin din Deva, de a înfiinţa pe malul Mureşului instalaţii corespunzătoarea unei plăji, a intrat în faza realizării. Aproape una suta mii de lei au fost semnaţi şi vărsaţi de publicul din oraş, în frunte cu instituţiile economice. Planurile expuse în vitrina Sfatului Economic, făcute de D-nii ingineri Segesdy şi Kroll, ne îndreptăţesc a spera că dimensiunile şi formele construcţiilor vor satisface şi cele mai rafinate pretenţii ale publicului devean în această materie, şi prin urmare restul sumei trebuincioase încă se va semna în timpul cel mai scurt. Această realizare va satisface o simţită necesitate igienică, distractivă şi chiar umanitară, întrucât sperăm a se evita pe viitor nenorocirile dureroase care s-au repetat anual, înecându-se în Mureş persoane atrase de o necesitate naturală de a face baie în timpul verii. Comitetul Sfatului Economic are o însemnată parte a meritului de a fi ajutat societatea sportivă Corvin în realizarea unui plan, pentru care, dacă se aduc sacrificii, între împrejurările economice critice în care suntem, este că o plajă bine amenajată la Mureş este o necesitate”.

La şantierul „Plaja Deva” se lucrează de zor. La 4 iulie 1928, „Gazeta Hunedoarei” ne oferă mai multe amănunte, detalii impresionante astăzi pentru modul în care sunt armonizate în proiect, astfel încât să fie profitabil pentru mai multe categorii de cetăţeni, de la devenii obişnuiţi la negustori şi… birjari:

„Clubul sportiv Corvin, plecând de la ideea că oamenii cu un venit mai modest nu se pot duce vara pentru ca să se recreeze în alte părţi, pe de altă parte tratamentul este recomandat şi având în vedere şi interesele sportului de apă, a hotărât să facă o plajă la Mureş cu 40 cabine şi un chioşc cu restaurant şi terasă pentru muzică.

Clubul sportiv însă nu dispunea de fonduri, iar planul plajei făcut de inginerii din loc cerea o sumă de 150.000 lei.

Clubul sportiv nu s-a gândit mult şi a făcut apel la public, până azi s-au adunat vreo sută de mii de lei. Mai lipsesc încă 50.000 lei.

Lucrările principale, cabinele, chioşcul şi podul cabinelor de 90 m lungime, vor fi gata până la 8 Iulie. La această dată va fi deschiderea oficială, împreunată cu serbare câmpenească şi cu emulaţii sportive.

În chioşc va fi instalat restaurantul, iar în păduricea de lângă plajă se vor instala vreo 10 boschete în care se vor vinde fripturi la grătar, cofetării, mâncări de peşte, un boschet pentru toaletă de dame şi diferite distracţiuni amuzante.

Să nu se creadă că s-a uitat îngheţata şi altele.

S-a proiectat şi aranjarea unei luntrii pentru mici prospecţiuni pe Mureş.

Nu vor lipsi nici obişnuitele concursuri de frumuseţe, atât pe apă, cât şi pe uscat.

Comunicaţia se va face prin autobuze.

Birjarii vor avea preţuri reduse, 40 de lei pentru o cursă de 4-6 persoane.

Deoarece clubul mai are nevoie de fonduri, rugăm publicul să se grăbească a ajuta clubul sportiv în intenţiunea lui, cu atât mai mult, pentru că acest club intenţionează să se dea un aspect cât mai urban acestei plaje. Mai atragem atenţiunea publicului asupra faptului că clubul sportiv demonstrează prin aceasta că lipsurile oraşului se pot îndeplini şi prin iniţiativă particulară, să nu aşteptăm toate numai de la comună, stat sau judeţ”. Frumoasă şi mobilizatoare încheiere, adevărat elogiu adus iniţiativei private, reuşeşte G. Ghinea, autorul articolului.

Devenii sunt anunţaţi că inaugurarea plajei se amână: „Petrecerea la plajă proiectată pe 15 l.c. (iulie) s-a amânat pe 22 l.c. Duminecă, deci, sperăm să avem distracţii noi în Deva. Suntem informaţi că programul serbării s-a mărit şi se fac toate sforţările ca publicul să fie cât se poate de mulţumit. Venitul curat al petrecerii e destinat de Clubul Sportiv ca acţiuni pentru plajă. Credem că ar fi bine ca publicul să încurajeze acţiunea Clubului Sportiv, care e numai în interesul populaţiei, o acţiune absolut dezinteresată”.

Pe cât de generoasă cu informaţiile s-a dovedit „Gazeta Hunedoarei” în timpul derulării proiectului „Plaja Mureş”, pe atât de bizar (adică, la general) consemnează inaugurarea:

„Soarele, aerul şi apa sunt cele mai mari bunuri comune dătătoare de viaţă. Nu însă peste tot locul stau la dispoziţia tuturor în aşa măsură în care li se simte nevoia. Mai ales oraşele mari suferă de lipsă de lumină a soarelui, de aer curat şi de apă, din care cauză cei care au putinţa materială vara se duc şi le caută pe acestea acolo unde sunt, la mare şi la munte.

Deva, orăşel cu poziţie din punct de vedere climatic, relativ bună, rareori suferă de geruri şi călduri insuportabile, ba, dacă i s-ar exploata izvorul de apă sărată în condiţiuni mai moderne, cetatea şi pădurile din jurul ei oferind loc de plimbare plăcută, ar putea chiar deveni o staţiune climaterică, şi dacă am fi mai săraci în de acestea precum suntem, ori dacă în general poporul ar fi mai cu stare. Mulţimea de ţărani însă îşi face baia de soare la munca câmpului, iar staţiunea lui climaterică este tufa ori arborele la care se adăposteşte în repaus. Deci, locuitorii de la ţară, care se ocupă cu agricultura, oricât de bine ar prospera materialiceşte în general, n-au nevoie de staţiuni climaterice, bolile lor sunt de altă natură decât acelea care se vindecă cu aer, cu apă şi cu raze solare.

Dar pentru cei ce ocupaţiunea îi ţine tot timpul în cameră ori în stabiliment industrial, posibilitatea de a se duce repede, cu puţină cheltuială şi pe scurtul timp liber de care dispun, la un loc cu aer curat, cu apă, o plajă bună este o adevărată binefacere. De aceea socotim că plaja de la Mureş, făcută de Clubul Sportiv şi inaugurată Duminică (adică, 18 iulie – n.r.), este pentru Deva o necesitate şi va avea viitor frumos, dacă i se vor aduce îmbunătăţirile necesare. Cabinetele trebuincioase şi ele pentru depozitarea hainelor îndeplinesc totuşi rol foarte secundar la plaje, mai ales dacă sunt supravegheate de se pot face furturi, precum au fost câteva cazuri. De importanţă mai mare ar fi măsurile de a feri plaja de praf. Dacă nu se poate altcum, apoi auto-camioanele şi trăsurile ar trebui să meargă numai până în apropierea în care nu produc norii de praf, atât de neplăcuţi celor care caută aer curat. O saca, cu apă minerală de la Boholt, care să fie distribuită cât mai ieftin, încă este o necesitate mai mare decât cutare bere scumpă şi proastă. În general, clubul ar avea datoria să se îngrijească dacă a reuşit să înfiinţeze plaja cu banii de altora, care nu râvnesc la beneficii, ca să nu se încuibeze şi la o asemenea instalaţiune modestă specula, care se practică pe la staţiunile climaterice.

Taxa de intrare, vânzarea de obiecte şi alte expediente pentru a strânge fonduri, la serbarea de deschidere, pot avea o justificare numai dacă ele vor găsi o întrebuinţare la îmbunătăţirile care vor trebui să i se facă plajei.

Între acestea credem de cea mai mare urgenţă delimitarea locului în apă pentru a se indica afunzimea, în vederea prevenirii unor nenorociri, atât de frecvente în apa Mureşului, apoi instalarea unui pod pentru salt şi achiziţia câtorva luntriţe pentru canotaj.

Pentru viitor, să sperăm că o serbare a plajei va putea oferi mai mult aspect sportiv decât negustoresc.

În cazul când la plajă corpurile sunt aproape mai acoperite ca pe stradă, o simplă întrecere de înot, pe distanţa de 100 m pe Mureş în jos, ori trecerea lui de cei care ştiu înota, ar fi oferit senzaţii plăcute şi acelora care au mers la Mureş să vadă ceva nou”.

Citind această relatare, „Deschiderea festivă a plajei de la Mureş”, publicată la 25 iulie 1928 la locul de cinste, chiar în deschiderea gazetei, ai impresia că ziaristul, care priveşte mai mult jumătatea goală a paharului… plajei, nici nu a participat la eveniment. Probabil de aceea a şi semnat cu pseudonimul Delamal. Noroc cu titlul, că aşa ne-am dat seama că s-a deschis plaja.

Peste un an plaja devine scena unei tragedii. La 19 iunie 1929 „Gazeta Hunedoarei” povesteşte „Drama de la plajă”: „Duminică, 16 crt. după masă la Mureş s-a desfăşurat o dramă, a cărei calificare se va putea face numai pe baza cercetărilor ce se vor face şi care a costat viaţa unei tinere fete. Antecedentele sunt următoarele: Farcaş Ladislau, de 21 ani, a fost în serviciul D-lui măcelar Iosif Vince în calitate de calfă. El fiind şi zidar, de curând şi-a părăsit serviciul pentru a lucra ca zidar, fiindu-i mai rentabil. Dl. Vince şi soţia neavând copii, înainte cu 9 ani, a adoptat pe fetiţa orfană Zoica Victoria, care acum era de 16 ani. Tot timpul cât Farkaş a fost la el în serviciu, n-a observat că între tineri să fi fost oarecare relaţii mai intime, deşi fosta calfă a mai făcut vizite stăpânului său şi după ce l-a părăsit. Părinţii adoptivi n-ar fi văzut nici o piedică pentru o eventuală căsătorie între tineri, dar propuneri în această privinţă nu li s-au făcut. Vineri, înainte de amiazi, Dl. Vince mergând de la măcelărie acasă pe neaşteptate, şi soţia fiindu-i dusă la vie, a găsit pe tânăr în casă cu fetiţa, fiind tratat cu ţuica adusă de fată din pivniţă.

Pentru aceasta fetiţa a fost ulterior mustrată cu blândeţe părintească.

În urma acestei întâmplări fata, duminică, în loc să meargă la vie, unde era aşteptată de mama sa, s-a dus la Mureş, întâlnindu-se cu tânărul Laslău, cu care plănuiseră sinuciderea. Planul a fost executat prin junghiere. Fata a murit lovită cu un cuţit de măcelărie, băiatul s-a rănit grav în piept, a fost dus în spital, unde se luptă cu moartea.

Părinţii feţii, care o iubeau ca pe copilul lor, sunt desperaţi în urma acestei triste întâmplări şi compătimiţi de toţi cunoscuţii”.

Adunarea Generală Extraordinară a Sfatului Economic şi a Clubului Sportiv Corvin şi adunarea acţionarilor ştrandului are loc la 21 iulie 1928. Întrucât farmacistul Virgil Albescu s-a mutat din Deva, demisionează din funcţia de preşedinte al Sfatului Economic şi al Clubului Sportiv „Corvin”. La Sfatul Economic este înlocuit provizoriu de către vicepreşedintele Dolcsig, la club de vicepreşdintele Dr. Kozma (în echipă cu col. Panaitiu, V. Laufer şi Hegedus), iar la conducerea ştrandului de către un comitet (Segesdy, Dr. Kozma, Kovács şi Juhász).

La 14 august 1929, „Gazeta Hunedoarei” lansează întrebarea „Ce va fi cu ştrandul”?, în care explică problemele de formă:

„În anul trecut a luat fiinţă, la iniţiativa Sfatului Economic şi Clubului Sportiv Corvin, adică mai bine a conducătorilor acestor societăţi, ştrandul de la Mureş. N-a fost nevoie de prea multă stăruinţă pentru înfiinţarea ştrandului, deoarece era o necesitate simţită de toţi, pe care ocupaţiunea şi punga i-l ţintuieşte pe loc, în timpul căldurilor mari, de cei care îşi dau seamă de influenţa binefăcătoare a razelor de soare, care bronzează pielea, întăresc nervii şi de… cocheţi, dar mai ales cochete, care au nevoie de forme pentru a-şi arăta goliciunea, mai mult sau mai puţin corespunzătoare cerinţelor estetice, mai stăruitor decât permite moda.

Atâtea consideraţiuni au contribuit ca să se deschidă pungile şi cele prea puţin dolofane şi să se adune o sumă destul de frumuşică, cu care apoi s-a şi făcut ştrandul. Nimic de zis, decât doar laudă celor ce l-au făcut.

De la început s-au ivit însă şi unele dificultăţi de formă. Unii dintre Domnii care au luat parte la consfătuirile prealabile, şi-au exprimat de pe atunci nedumerirea în privinţa formei de drept care o va adopta această înfăptuire. Avea ea să fie societate anonimă cu acţii ori un fel de asociaţie cu cote de participare, sau consorţiu? Dacă este bine să se stabilească aceasta în prealabil şi apoi să se lanseze prospecte sau deocamdată numai liste de subscripţie, rămânând ca să boteze copilul numai după naştere?

Se credea că formele vor omorî fondul, că în forme croite gata fătul se va naşte mai greu, şi s-ar putea prea uşor să moară în chinurile facerii. Şi, într-adevăr, s-a întrupat repede, fără forme, dar nu fără bani. Buclucul s-a ivit însă, era firesc şi inevitabil, în anul acesta. Cei care şi-au dat paralele, în unele cazuri nu din râvnă după ştrand şi nici după dividendă, ci din complezenţă faţă de şef, care de multe ori are de prezentat câteo listă de subscripţie la plătirea lefii, şi, figurând el în frunte, oricum nu se tratează cu refuz, nu se puteau mulţumi cu simple chitanţe, care, în felul cum sunt concipiate cele eliberate, nu constituiesc titluri provizorii, ci lasă a se bănui că unora le-ar conveni ca vărsământul să fie considerat ca o danie şi ştrandul ca o proprietate a Clubului Sportiv.

Nici darea de seamă stereotipă şi conducerea provizorie, fără îndatoriri legale, nu sunt de natură a mulţumi pe toţi contribuabilii. O clarificare a situaţiei se impunea. S-a convocat până acum de două ori adunare generală, care să pună la punct chestiunea. În ultima s-a ales o comisiune care să alcătuiască un proiect de statute şi să le prezinte adunării generale în Dumineca viitoare.

Sunt şi păreri că ştrandul să fie dat în administraţia Primăriei, care din venit treptat să replătească sumele celor care le-au vărsat. Aceasta din cauză că Clubul Sportiv nu este constituit cu statute înregistrate. Pe urmă să devie proprietatea comunei.

Nu ne pronunţăm aici nici pentru una din soluţiunile care circulă în opinia publică a celor interesaţi, dar una se impune cât mai grabnic. Aşa încurcată nu mai poate ieşi din vara aceasta chestiunea ştrandului, căci iarna nu este de actualitate şi agitaţia care se face pe această temă nu serveşte spre binele cauzei. De aceia toţi interesaţii să vie să-şi spună dorinţa, căci fiecare e stăpân pe banul lui”.

Chestiunea locurilor de scăldat este comentată la 22 iulie 1931 de „Gazeta Hunedoarei” în „Pentru igiena publică”:

„Căldurile tropicale din ultimele zile au scos tot mai mult în evidenţă necesitatea apei în oraşul nostru. De astă dată nu ne gândim la proiectatul apaduct, căci oricum apă de beut, bună sau rea, tot se mai găseşte. Ne gândim la apă pentru scăldat. Avem la Mureş un ştrand, care nu rezolvă chestiunea scăldatului decât pentru cei care pot plăti taxa cuvenită. Nu este prea mare această taxă, totuşi vara populaţiunea trebuie să aibă posibilitatea de a lua baie în mod gratuit. Mureşul e cam departe de oraş, pe căldura cea mare, când simţi nevoia de a te răcori cu o baie rece, renunţi din cauza pericolului ce te-ar ameninţa mergând pe jos până la Mureş. Nu mai vorbim şi de pericolul înecului, care ameninţă pe cei care nu ştiu înota.

Rămâne Cerna, care este aproape, are apă suficientă, dar este într-un hal de murdărie dezgustătoare. În fiecare moment trec mortăciuni şi gunoaie aruncate parcă anume să alunge lumea care se scaldă. Canalul însuşi este destul de neîngrijit sub raport igienic, fiind şi în preajma lui maidane de gunoaie cărate din oraş. Ar fi nevoie în interesul igienii publice de următoarele dispoziţiuni: 1. În sectorul din oraş al canalului Cernii să nu se admită depoziţii de gunoaie; 2. Acest sector să fie curăţat cu concursul oraşului cel puţin de două ori în sezonul de vară; 3. Să fie strict interzis a se arunca ziua pe apa Cernii diferite murdării. Se zvoneşte că autorităţile vor să interzică scăldatul în Cerna din motive de salubritate publică. Credem că nu este cea mai înţeleaptă măsură. Rău cu rău, dar mai rău fără rău. Această zicală se potriveşte aici. Dar răul se poate delătura cu puţină bunăvoinţă. Ne facem interpreţii opiniei publice, cerând celor competenţi această bunăvoinţă.

Pe lângă aceasta mai avem o dorinţă pe care o recomandăm atenţiei Comandamentului militar.

Pentru soldaţi să se designeze anumite locuri mai ferite pentru a se scălda în Cerna, aceasta din motive de moralitate publică, ei scăldându-se în haine sumare ori chiar goi de tot, unii spălându-şi rufele în timpul scăldatului. Repetăm, baia este o necesitate igienică, să se dea posibilitatea tuturor de a-şi satisface această necesitate”.

 

Marian BOBOC dintr-o carte album pregătită de tipar

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

   DISCLAIMER
   Atentie! Postati pe propria raspundere!
   Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii