Cea mai amplă investiție derulată de admistrațiile locale din Vale: Muzeul Mineritului Petroșani

Cea mai amplă investiție derulată de admistrațiile locale din Vale: Muzeul Mineritului Petroșani

DISTRIBUIȚI

Cea mai mare investiție din Petroșani a administrației publice locale, prin fonduri europene, în acest moment, se petrece sub ochii noștri la Muzeul Mineritului.

Zilnic,
echipe de muncitori de la mai multe firme se află la lucru pe șantierul deschis acolo la seculara clădire de pe strada Nicolae Bălcescu, la doi pași de poliție și piață.
Joi, 21 martie, am mers la muzeu, la câteva luni după ce primarul Tiberiu Iacob-Ridzi a fost să viziteze șantierul împreună cu jurnaliștii. Ce am găsit vă spunem mai jos. Cert este că încet, dar sigur și bine, clădirea începe să capete o formă clară. Iar viitoarele săli ale muzeului, inclusiv camerele administrației muzeului, încep să capete contur. Probabil, după ce va începe partea ce ține de tencuială, lucrurile vor fi și mai clare. Dar până atunci mai este, după cum ne-au spus și lucrătorii. Dar haideți să trecem în revistă ce s-a mai făcut de la ultima vizită de acum câteva luni.

Instalațiile de încălzire, apă și grupuri sanitare – finalizate 40% 
Petroșeneanul Vasile Zmău este șeful de echipă care se ocupă de partea de instalații (hidranții, încălzirea și apa), inclusiv de partea ce ține de instalațiile de la viitoarele grupuri sanitare. Grupul de 3-4 oameni aparține de firma petroșeneană „Centroterm”. L-am găsit pe șeful de echipă în plin lucru la demisolul clădirii, alături de echipa de băieți pe care-i coordonează.
„Lucrarea ce ține de noi este gata în proporție de circa 40%. La demisol acum am terminat de pus hidranții. Practic, i-am tras pe fiecare la locul lor, astfel încât de-acum știm că aceștia sunt la locul lor. Era o lucrare importantă și deloc ușoară. Acum ne apucăm de pardoseală tot aici, tragem prima dată alimentarea cu apă și după ce se termină lucrările la partea electrică, efectuată de băieții de la firma Diacom Lupeni, montăm pardoseala. După cum se vede, clădirea e robustă, cu ziduri de cărămidă foarte groase. Bine că s-a găsit soluția reabilitării ei. Construcții de pe vremuri, bune, ce mai! Revenind la lucrările efectuate, dacă am vorbit de parter, atunci să vorbim puțin și de subsolul clădirii și etaj. La parter am tras scurgerile la băi și hidranții. Altă lucrare complexă. Să nu uit și de sistemul de condens, unde am tras țevile. În pod, deci la etaj, am montat țevile de căldură și cele ce țin de sistemul de răcire, aceasta fiind cea mai grea lucrare a noastră aici. Toate sunt trase de jur-împrejur, după cum puteți vedea”, ne-a spus Vasile Zmău. De la care am aflat – și după cum am și putut vedea – că și cei de la Diacom sunt gata cam în proporție de 70% cu lucrările la partea electrică, legate de trasul firelor. „Bine, ei mai au lucrări de finețe, cu senzori și alte chestiuni tehnice speciale pentru aparatură, protecție și pază și ce va mai fi, dar au lucrat bine și ei până azi. Vă spun din ce se vede gata și din ce am văzut că au făcut zi de zi”, susține șeful de echipă petroșenean.
Mergând împreună cu meșterul Vasile Zmău la demisol, să ne arate ce s-a făcut, am dat peste doi dintre lucrătorii pe care-i coordonează lucrând la distribuitorul de încălzire pentru pardoseală. „Merge treaba, băieți?”,
i-am întrebat. „Da` cum să nu meargă, domnu` Bran! Merge! Tragem tare să terminăm”, ne-au spus aceștia. Au consimțit și să îi imortalizăm în timpul lucrului, dar și după aceea, cu tot grupul.

Zidăria, amenajările interioare și construcțiile – finalizate 1/3 
Celălalt șef de echipă de la Muzeul Mineritului este maramureșeanul Ion Tupiță de la Axa Recont Sighetul Marmației, o mai veche cunoștință a noastră. Pe Tupiță, în două rânduri, l-am abordat pentru a oferi informații avizilor cititori ai „Ziarului Văii Jiului”. Fiind mereu cu treabă, împreună cu cei trei băieți, tot din Maramureș sosiți, mai exact din Sighetul Marmației, șeful de la firma de restaurări (căci în acest caz vorbim de o firmă 100% specializată în astfel de lucrări, cu lucrări multe, an de an, prin toată țara, inclusiv la mari muzee precum ASTRA Sibiu, Muzeul Satului din Capială, sau biserici vechi din Moldova, Muntenia sau Ardeal) a găsit, între un drum făcut pentru a aduce materiale și câteva ore de tras la pereți și șanțuri, câteva minute să stea de vorbă cu noi. „De la ultima vizită a dumneavoastră, aici, s-a lucrat foarte mult, mai puțin în perioada sărbătorilor de iarnă, cum e și firesc să fie. Astăzi lucrăm mai mult la partea de drenaj din afara clădirii, unde săpăm șanțuri de 2,80 m de la cota 0. Tragem tare să terminăm. Din păcate, de două zile nici vremea nu prea ține cu noi. Din luna mai, undeva spre finalul lunii, ne vom ocupa de acoperiș. Acoperișul de tablă rezistentă, formată din titan și zinc, va fi montat de o firmă specializată, dar până atunci sunt multe de făcut la el. Trebuie luat tot jos. Schimbăm blănăria și tot ce e rupt și putred, toate elementele stricate fiind astfel înlocuite. Apoi se montează cele noi, multe lucrări complexe vor fi acolo. De altfel, la acoperiș mai repede de trei-patru luni de zile nu vom termina lucrările. Dar până acolo, mai sunt multe de făcut în clădire și în afara ei. Zidurile mari și recompartimentarea clădirii s-a cam făcut, la fel și casa liftului e gata, urmând ca spre finalulul lucrărilor să vină cu liftul și să-l monteze o altă firmă specializată în acest sens. Patronul nostru este în discuții cu o echipă de tencuitori. Aceștia trebuie să vină și să termine tot ce ține de tencuială. Vorbim de o muncă ce va dura alte câteva luni de zile. Mai sunt chestiuni de finețe, unde se pierde timp și unde trebuie lucrat ca la carte. Că e o lucrare grea, cu bani mulți, unde nu se poate lucra decât de calitate”, a menționat interlocutorul nostru.

Subsolul clădirii – bătăi de cap…
„La subsol am avut parte de o lucrare iarăși foarte grea, dar pe care am dus-o la capăt cu bine. Poate ați văzut când ați fost acum că am realizat acolo un dren interior, am scos înainte de asta tot de-acolo. Apoi, am refăcut toate straturile care trebuiau puse, cu pietriș, hidroizolație și așa mai departe. După care, am turnat o altă placă mai subțire de 5 cm pe podea. Pe urmă, placa de beton propriu-zisă. Iar acum urmează tot acolo montarea instalației de încălzire din pardoseală. Structura întregii clădiri e cam gata (minus acoperișul). Urmează însă multe alte lucruri de făcut. Practic, tot anul acesta, până în decembrie, vom avea de lucru cât cuprinde”, ne-a mai spus Ion Tupiță. Un om foarte calm, așezat și echilibrat, după cum pare la vorbă. Tot respectul nostru pentru bunii meșteri care au mai rămas să lucreze în țara noastră, meșteri pe care vom ajunge să-i numărăm pe degete dacă lucrurile vor continua așa cum sunt azi.

În curând – tencuitorii
La galeria de mină-școală lucrările ample s-au făcut, mai este ceva de tencuit, de amenajat, dar partea cu amenajările va urma tot către final, din toamnă încolo.
„Mă gândesc și sper totodată ca la sfârșitul anului clădirea să cam fie gata, cu amenajări și tot ce trebuie. Ultimele lucrări vor ține de exterior. Astea vor fi anul viitor. Aici vom face un mic parc cu bănci, alei, multe altele, astfel încât să iasă ceva frumos, conform proiectului. Dar pasul important ce urmează este cel cu tencuitorii. Dacă instalatorii sanitari termină, atunci tencuitorii se vor putea apuca de treabă și se schimbă foarte mult tot ceea ce vedeți acum. Dar toate la rândul lor, pas cu pas… Ce pot spune este că se muncește de calitate și bine și că ne vom încadra în termen, asta, cu siguranță”, ne-a explicat experimentatul șef de echipă în restaurări de obiective culturale din Maramureș.

„Mic, mic… dar voinic!”
Una peste alta, clădirea Muzeului Mineritului Petroșani este în continuă schimbare de la o săptămână la alta. Peste un an și un pic, Petroșaniul va avea unul dintre cele mai frumoase muzee din țară. „Mic, mic… dar voinic (!), va fi un muzeu pe cinste, care va merita să fie vizitat și va fi, sunt convins de asta”, ne-a spus în încheiere restauratorul. Așa să fie, ținând cont că ne dorim cu toții o Vale a Jiului atractivă în materie de turiști și vizitatori de pretutindeni, poate singurul lucru ce ne-a mai rămas întreg și care poate fi exploatat în această zonă a țării cu destule alte probleme din punct de vedere economic și social. Cu atât mai mult, acest proiect al primăriei este ca o oază în deșert și măcar de atât să ne bucurăm cu toții, în condițiile în care telegondola din marele proiect al Parângului a rămas deocamdată la stadiul de vis, o șansă imensă ratată de a se construi acum mulți ani, din păcate! Pentru acest proiect al Muzeului Mineritului, un proiect de suflet al primarului Tiberiu Iacob-Ridzi, se cuvin a fi lăudați mai mulți angajați ai Primăriei Petroșani. Că tot este luna dedicată femeilor, le amintim în acest reportaj pe doamna director Paula Dragoș și pe distinsa sa colegă de birou Ionela Câmpean.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

   DISCLAIMER
   Atentie! Postati pe propria raspundere!
   Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii