Cazuri şi necazuri

Cazuri şi necazuri

DISTRIBUIȚI

Ajutaţi o biată refugiată

„Într-una din zilele săptămânei trecute o tânără prezentabilă intră în cofetăria Berg fostă Gregus şi comandând o prăjitură începe să se plângă proprietarului că fiind refugiată o duce foarte greu şi că cerând ajutor de la Prefectură i s-a aprobat dar nu-l poate ridica decât peste câteva zile, deci solicită bunăvoinţa patroanei de a o împrumuta cu 250 lei până în altă zi, lăsându-şi amanet carnetul de refugiată.

Nu mică i-a fost surprinderea gazdei când în altă zi, căutând prin pupitru unde depuse carnetul nu-l mai găsi. Ce se întâmplase? Domnişoara în chestie invocând pretextul că merge să ridice ajutorul, în lipsa proprietăresei, intră în cofetărie şi cere vânzătoarei carnetul pe care l-a lăsat înainte cu o zi acolo. Vânzătoarea nebănuind nimic şi neştiind de banii estorcaţi i-a restituit actul.

Dintr-o scrisoare lăsată la proprietara cofetăriei Gregus am aflat că ea se numeşte Mureşan Ghizela şi că locuieşte în strada Andrei Mureşanu nr.21.

Pentru a nu o implica într-un eventual scandal ne-am interesat şi pe la biroul de refugiaţi de pe lângă prefectură, însă nu este înscrisă.

Am căutat-o în strada Andrei Mureşanu, dar la adresa indicată este necunoscută, deci este neîndoios că ea a comis delictul de abuz de încredere cu premeditare”. [ „Desrobirea”, Anul I, Nr.3, Deva, 16 februarie 1941].

 

Lasă-l în casă, apoi grija lui…

„În ziua de 2 martie 1941 un tânăr îmbrăcat destul de bine intră în restaurantul lui Bocănici Lazăr din Str. Eminescu Nr.33. Se aşează la o masă şi după ce se ospătează bine roagă pe patron să-i permită a rămânea acolo peste noapte deoarece fiind străin de oraş nu are nici o cunoştinţă unde ar putea trage.

Românul milos din fire şi înţelegător al necazurilor omeneşti, călcând peste litera legii, ba poate chiar şi peste raţiunea sa care îi dictează prudenţă în asemenea cazuri, împarte cu musafirul său cina, îi face un pat bun şi îl lasă să se odihnească în tihnă.

Eroul nostru învârtea însă altceva în gând. Credea că a dat lovitura şi s-a învârtit de câteva zeci de mii de lei. Încrederea gazdei odată câştigată, conform planului dinainte stabilit, adulmecând ascunzişul banilor câştigaţi din greu, el devalizează de conţinut sertarul care era mai dinainte pus sub observaţie. Consternat că abia găseşte 7050 lei începe să cotrobăie prin alte locuri unde credea că se mai ascunde o comoară, dar cu toată diligenţa lui – demnă de o cauză mai bună – rezultatul percheziţiei a fost infructuos.

Ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic, tânărul se culcă şi desminţind dictonul, adoarme fără a avea nici cea mai mică mustrare de conştiinţă.

Dimineaţa pe când gazda credulă deschide ochii oaspetele nu mai era de găsit; spălase putina. Dispariţia aceasta fiind suspectă d-lui Bocănici, el cercetează locul unde depusese bruma de numerar necesar pentru aprovizionarea cu marfă şi spre stupefacţia sa constată că credulitatea i-a fost răsplătită cu vârf şi îndesat pentru că în sertar nu se mai găsea o para chioară.

Ca orice păgubaş, cu riscul de a suferi chiar o condamnare pentru adăpostirea neanunţată a unui individ străin, dă o fugă la poliţie şi scoală cu noaptea în cap pe conducătorii biroului judiciar.

  1. Comisari Gâldeanu şi Nemeş miroase imediat că nu poate fi vorba de un începător, ci de un infractor de speţă care – după cum s-a dovedit mai târziu – mai are ceva la activul său.

Investigaţiile s-au început imediat şi după o minuţioasă triere a elementelor locale certate cu justiţia s-a ajuns la concluzia că tipul nu a putut părăsi oraşul, neavând timpul necesar.

S-au supravegheat toate ieşirile din oraş, şi în fine la gară, opera de încercuire a fost încununată de succes.

Musafirul lung la degete a fost arestat tocmai în momentul când vrea să urce pe accelerat.

Adus la poliţie el a declarat că se numeşte Hogman Vasile în etate de 19 ani de fel din comuna Hărţăgani judeţul nostru. Strâns cu uşa s-a aflat că nu este la prima ispravă şi a mai trecut pe la poliţia judiciară. Nu de mult, s-a găsit la el un revolver care forma proprietatea Chesturii de poliţie din Deva şi cu toate că a fost înaintat locului în drept împreună cu corpul delict i-a reuşit să scape.

De data aceasta însă i s-a înfundat. Datorită d. Comisari Gâldeanu şi Nemeş, el a fost prins abia după câteva ore şi va avea vreme să reflecteze într-o celulă a penitenciarului asupra relativităţii dreptului de proprietate.

Iar pentru d. Bocănici şi pe lângă el pentru mulţi alţii, care nu respectă ordonanţele în vigoare, aceasta fiind o şcoală, credem, că se vor vindeca odată pentru totdeauna de a fi prea primitori cu străinii pe care îi văd prima dată”. [„Desrobirea”, Anul I, nr.6, Deva, 9 martie 1941].

Felix OSTROVSCHI

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

   DISCLAIMER
   Atentie! Postati pe propria raspundere!
   Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii