Bobinatoarele

Bobinatoarele

DISTRIBUIȚI

„În mod obişnuit, când vorbeşti de Combinatul siderurgic din Hunedoara, în faţă îţi apare imaginea muncii încordate a furnaliştilor, oţelarilor, laminatorilor şi cocsatorilor. Este şi normal. Despre ei se vorbeşte în fiecare zi. Ei sunt aceia care prin munca de fiecare zi dau patriei tot mai mult metal.

Dar pe lângă aceştia, în combinat muncesc şi alte sute, poate mii de oameni, în cadrul aşa-ziselor secţii auxiliare. Şi munca acestor oameni e canalizată tot spre sporirea producţiei de metal.

Să poposim într-una din aceste secţii, de pildă, în secţia de reparaţii electrice. Încă de la intrare te întâmpină o linişte perfectă: contrast izbitor în comparaţie cu zgomotul din secţiile de bază. În sala luminoasă şi spaţioasă de la etaj, numai motoare electrice. Acestea sunt primele lucruri care îţi prezintă specificul muncii din secţia respectivă. O privire prin secţie şi încă o constatare se adaugă celor dinainte. În secţie lucrează în majoritate femei. Munca de bobinator este migăloasă, cere multă răbdare şi atenţie.

Să vedem însă roadele muncii acestor femei, cum sprijină ele pe siderurgişti. Pentru aceasta am surprins doar câteva aspecte. Sunt lucruri care se petrec frecvent în cadrul secţiei.

De la oţelăria Martin nr.2 a venit într-una din zile un motor de la un pod rulant. Se arseseră bobinele. Lucrarea trebuia făcută urgent pentru a nu stingheri bunul mers din secţia oţelărie, pentru ca producţia de oţel să nu sufere. S-a făcut atunci apel la bobinatoare. S-au oferit aproape toate. Lucrarea a fost luată de comunista Fani Antoniadi, una din cele mai harnice muncitoare din secţie. În mod normal, rebobinarea motorului trebuia să dureze trei zile. Tov. Antoniadi i s-a spus că este vorba despre o lucrare ce trebuie făcută urgent. După ce a chibzuit, ea a hotărât: <<Va fi gata mai devreme>>. Şi în numai o zi şi jumătate, motorul pentru podul rulant din secţia O.S.M. nr.2 a fost terminat.

Este doar un fapt din multele pe care femeile bobinatoare din brigada Zoricăi Mihăilă sau a Mariei Iorenth din cadrul atelierului de reparaţii electrice al C.S. Hunedoara, le obţin în fiecare zi. Dovadă sunt şi depăşirile lunare ale normelor de producţie. În anul trecut de pildă, aici se repar în medie 80-90 motoare, astăzi numărul a crescut la 170-180, iar numărul de muncitori a rămas acelaşi.

În secţia de bobinaj lucrează şi tovarăşa Neonila Bocşa, o muncitoare mai în vârstă, cu o bogată experienţă în muncă. Despre lucrările executate de ea se pot spune numai cuvinte de laudă. Din toate acestea ea nu face însă un secret.

Cu câtva timp în urmă, în secţie au venit să lucreze şi trei fete tinere, proaspete absolvente ale şcolii profesionale: Maria Răduţ, Fervonia Suciu şi Maria Cherănoiu. Le lipsea experienţa muncii practice şi deci s-au lovit de greutăţile începutului. Tovarăşa Neonila Bocşa le-a ajutat, le-a împărtăşit din experienţa ei în muncă. Acum cele trei fete se numără printre fruntaşele secţiei.

La ieşirea din atelier, tovarăşul Kiss, şeful atelierul a ţinut să precizeze: <<Femeile din secţia noastră sunt nu numai muncitoare harnice ci şi artiste bune. În formaţiile artistice ele activează cu mult drag. Maria Iovan şi Elena Berceanu sunt tot atât de bune dansatoare ca şi muncitoare>>”.

Comunicat de Felix OSTROVSCHI din „Drumul Socialismului” (Anul XII, nr.1772, Hunedoara, 6 septembrie 1960).

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

   DISCLAIMER
   Atentie! Postati pe propria raspundere!
   Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii